căutare avansată
Din totalul de 22 sunt afișate 18 definiții pentru sincopa, sincopă   conjugări / declinări

SINCOPÁ, sincopez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o sincopă. – Din sincopă. Cf. fr. s y n c o p e r.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCOPÁ, sincopez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o sincopă. – Din sincopă. Cf. fr. syncoper.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

sincopá (a ~) vb., ind. prez. 3 sincopeáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A SINCOPÁ ~éz tranz. A supune unei sincope. /<fr. syncoper
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCOPÁ vb. I. tr. A face o sincopă (2, 3). [< fr. syncoper].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCOPÁ vb. tr. a suporta, a face o sincopă (2, 3). (< fr. syncoper)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sincopá vb., ind. prez. 1 sg. sincopéz, 3 sg. și pl. sincopeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCÓPĂ, sincope, s. f. 1. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcției inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare. 2. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. 3. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt. 4. (Rar) întrerupere, pauză. – Din fr. syncope.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCÓPĂ, sincope, s. f. 1. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcției inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare. 2. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. 3. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt. 4. (Rar) Întrerupere, pauză. – Din fr. syncope.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

sincópă s. f., g.-d. art. sincópei; pl. sincópe
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCÓPĂ ~e f. 1) med. Pierdere bruscă a cunoștinței datorită opririi inimii. 2) muz. Deplasare a accentului de pe un timp tare pe timpul slab anterior prin care se obține un anumit efect ritmic. 3) lingv. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale (sau unui grup de vocale) neaccentuate dintre două consoane. /<ngr. sinkopí, fr. syncope
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCÓPĂ s.f. 1. Pierdere a sensibilității și a mișcărilor voluntare datorită încetării subite momentane sau definitive a funcției inimii, însoțite de întreruperea respirației. 2. (Muz.) Efect ritmic cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab. 3. Suprimarea unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate din interiorul unui cuvânt. [Cf. fr. syncope, lat. syncopa, gr. synkope < syn – cu, koptein – a tăia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCÓPĂ s. f. 1. pierdere bruscă a cunoștinței datorită întreruperii activității inimii, însoțită de întreruperea respirației. 2. (muz.) efect ritmic cu caracter dinamic, prin deplasarea accentului unei măsuri de pe un timp tare pe timpul slab anterior. 3. dispariție a unei vocale sau a unei silabe întregi (neaccentuate) între două consoane ale unui cuvânt. 4. întrerupere, pauză. (< fr. syncope)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SINCÓPĂ, sincope, s. f. 1. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcțiunii inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare. V. colaps. Sincopă cardiacă. ◊ (Metaforic) Inima lucrurilor încetase de a mai bate și o sincopă colosală ai fi zis că tăiase suflarea în pieptul uriaș al naturii. HOGAȘ, M. N. 165. 2. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab. 3. (Lingv.) Căderea unei vocale neaccentuate sau a unui grup de vocale neaccentuate din interiorul unui cuvînt.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sincópă s. f., g.-d. art. sincópei; pl. sincópe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sincopă f. 1. Gram. eliminarea unei litere sau silabe din mijlocul unei vorbe; 2. Med. leșin; 3. Muz. notă dela sfârșitul unui timp și dela începutul altuia.
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*síncopă f., pl. e (vgr. syg-kopé. V. apo-copă). Med. Leșin, perderea momentană a simțiriĭ și mișcăriĭ: a cădea în sincopă. Gram. Scoaterea uneĭ litere saŭ silabe din mijlocu cuvîntuluĭ, ca: mineralogie îld. mineralologie saŭ jumate îld. jumătate. Muz. Notă emisă pe un timp slab și continuată pe unu tare (figurată pin semnu ͡ sau ͝͝ ). – Fals -ópă (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

*sincopéz v. tr. (d. sincopă; fr. syncoper). Gram. Scot o literă saŭ o silabă din mijlocu cuvîntuluĭ: a sincopa o silabă. Prescurtez pin sincopă: a sincopa o vorbă. Muz. Unesc pin sincopă: a sincopa o notă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink