Definiția cu ID-ul 1093253:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sincopă (lat. syncopa, gr. sygkope „tăiere”, „scoatere”), figură care constă în contragerea unui cuvânt prin eliminarea unei vocale sau chiar a unei silabe din interiorul cuvântului: „dom’le”, „cellalt” (A). Cuvântul sincopat poate reprezenta și două unități etimologice, contopite, dintre care a doua, de obicei conjunctă, ca: tat’tău, uit’te, par’că. Unele forme sincopate s-au generalizat și s-au consacrat ca forme ortoepice și ortografice: uite, parcă, altele însă trebuie considerate abateri supărătoare, ca: dom’le, umer’le, băier’le, pur’ce (cf. S. Pușcariu, II, p. 142-146). Sincoparea este un fenomen evolutiv în limba română, pentru că unele cuvinte ca: domn, verde, cald provin din lat. dominus, viridem, calidus prin sincopare.