3 intrări

41 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILIT1 s. n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [ Var.: sili s. f.] – Din engl. silite, germ. Silit.

SILIT2, -Ă, siliți, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forțat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit2, grăbit. – V. sili.

SILIT2, -Ă, siliți, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forțat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit2, grăbit. – V. sili.

silit3, ~ă [At: CORESI, ap. DHLR II, 476 / V: (reg) sâl~ / Pl: ~iți, ~e / E: sili] 1-2 a, av (Care este făcut) împotriva voinței sale Si: forțat, impus, silnic (7). 3-4 a, av (Care este) lipsit de naturalețe Si: afectat, artificial, căutat, fals, forțat, nenatural, nesincer, prefăcut, silnic (17-18), studiat, teatral. 5 a (Înv; d. femei) Violat. 6 a (Asr; d. acțiuni, mișcări etc) Grăbit (3). 7 smf (Îvr) Persoană care se află sub dominația cuiva. 8 a (Înv; cu valoare de superlativ) Extraordinar. 9 a (Înv) Total.

silit1 sn [At: LTR2 / V: (rar) sf / E: fr, eg silite, ger Silit] Material termorezistent pe bază de carbură de siliciu și adaosuri mici de materiale ceramice.

silit2 sn [At: ALR II / I MN 113, 2 839/141 / V: (reg) sâl~ / E: sili] 1 (Rar) Silință (3). 2 (Reg; îf sâlit; șîcs ~ul morii) Termen folosit în strigături de copiii care participă la obiceiul de lăsatul secului, în timp ce rotesc torțe aprinse.

SILIT1 s. n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [Var.: sili s. f.] – Din engl. silite, germ. Silit.

SILIT, -Ă, siliți, -te, adj. 1. Cu putere, cu forță. (Adverbial) Strîngînd ochii silit și tare, a alunecat cu visul său în întuneric. EMINESCU, N. 47. ♦ Făcut fără voie, împotriva dorinței, din necesitate, cu sila; forțat, constrîns, nevoit, obligat. Cu mișcări încete, silite, țăranii deschiseră calea, strîngîndu-se pe marginile uliței. REBREANU, R. II 45. ♦ Nesincer, nenatural. Pentru ca să dea o ațîțare mai vie acestor laude silite, defăimau din mult în mai mult petrecerile holteiei. NEGRUZZI, S. I 75. ◊ (Adverbial) Doamna Vorvoreanu se oprise. Zîmbi silit, galben. DUMITRIU, B. F. 145. 2. (Despre acțiuni, mișcări) Zorit, grăbit. Merse, merse, pînă ce, după o călătorie silită, ajunse la locul cu pricina. ISPIRESCU, L. 127.

SILIT s.n. Carbură de siliciu. [< germ. Silit].

SILIT s. n. carbură de siliciu. (< engl. silite, germ. Silit)

SILIT n. Carbură de siliciu, întrebuințată ca material termorezistent la cuptoarele electrice. /<fr., engl. silite, germ. Silit

silít, -ă adj. Cu sila, forțat. Nenatural în mișcărĭ: mers silit. Adv. A vorbi silit.

SILI, silesc, vb. IV. 1. Tranz. A obliga (prin violență) pe cineva să facă ceva; a constrânge, a forța. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. 2. Intranz. și refl. A da zor, a se grăbi. ◊ Tranz. fact. Începu să silească vitele. 3. Refl. și intranz. A-și da toată osteneala, a depune eforturi, a se strădui (pentru a realiza ceva). ◊ Expr. (Refl.; reg.) A se sili într-o părere = a se gândi în mod permanent la ceva. – Din sl. siliti.

SILI, silesc, vb. IV. 1. Tranz. A obliga (prin violență) pe cineva să facă ceva; a constrânge, a forța. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. 2. Intranz. și refl. A da zor, a se grăbi. ◊ Tranz. fact. Începu să silească vitele. 3. Refl. și intranz. A-și da toată osteneala, a depune eforturi, a se strădui (pentru a realiza ceva). ◊ Expr. (Refl.; reg.) A se sili într-o părere = a se gândi în mod permanent la ceva. – Din sl. siliti.

SILI s. f. v. silit1.

sâlit1 sn[1] vz silit2 corectat(ă)

  1. În original, incorect sm LauraGellner

sili [At: CORESI, EV. 190 / V: (îvt) sâli / Pzi: ~lesc / E: vsl силити] 1 vt (C. i. ființe) A determina prin forță să acționeze într-un anumit fel, care este împotriva voinței subiectului acțiunii Si: a constrânge, a forța, a nevoi, a obliga, a osândi, a presa, (liv) a violenta, (pop) a silnici (1), (îvr) a strânge, (înv) a asupri, a necesita, (reg) a serti. 2 vt (C. i. fapte, fenomene, acțiuni etc.) A orienta către o anumită desfășurare. 3 vt (Înv; c. i. femei) A silui (3). 4-5 vr și (îvp) vi A depune eforturi deosebite (fizice, intelectuale etc.) pentru a realiza ceva Si: (îvp) a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, a se osteni, (pop) a se sârgui, (pfm) a se sforța (1), (înv) a se învălui, a se năsli, a se osârdui, a se silui (2), a se volnici, (reg) a se sârmului, a se strădănui, a se verpeli. 6-7 vri (Înv; îe) A (se) ~ la drum A merge repede. 8 vi (Reg) A munci. 9 vr (Reg) A se screme. 10-11 vri (Pop) A se grăbi. 12 vi (Reg; îf sâli) A sărbători ziua de lăsatul secului (prin strigături și diferite ritualuri). 13 vr (Îvr; d. băuturi) A-și grăbi procesul de alcoolizare. 14 vi (Reg; d. cereale) A se coace mai mult decât trebuie. 15 vt (Reg; c. i. cereale) A face să se coacă mai devreme decât trebuie.

SILI, silesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la oameni sau animale) A obliga să facă ceva; a constrînge, a forța. Această din urmă împrejurare m-a silit să-mi părăsesc neamurile și locul de naștere mai curînd decît aș fi gîndit. GALACTION, O. I 76. Cînd însă o sili... ca să se cunune cu el, ea îi zise:... eu nu mă pot mărita pînă nu mi s-o aduce herghelia de iepe, cu armăsarul ei cu tot. ISPIRESCU, L. 26. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit să stau la-nvoială. EMINESCU, N. 7. ◊ (Cu privire la propria persoană) Își sileau trupul să înainteze mereu, să-și croiască drum prin stratul gros și alb de zăpadă. DUMITRIU, N. 212. N-avea destulă voință ca să-și silească picioarele înnebunite să se oprească. id. ib. 218. Oricît aș voi să fiu de nepărtinitor, suvenirea... ar sili imaginația mea să galopeze fără voie. NEGRUZZI, S. I 38. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. Le siliră cu vorbe blînde să vie spre casă. DUMITRIU, N. 155. 2. Intranz. și refl. A da zor, a se zori, a se grăbi. Încă pe cale fiind și silind să ajungă, calul zise fetei... Eu sînt bătrîn... Ia pe fratele meu Galben-de-Soare și fă călătoria mai departe cu el. ISPIRESCU, L. 21. Murgul... din gură-i zicea: Stăpîne, stăpîne... Scoală și silește de mă potcovește, De mă-mpodobește. TEODORESCU, P. P. 686. Copiliță cu părinți, Nu sili să te măriți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 278. Voi, meșteri mari, Calfe și zidari, Curînd vă siliți Lucrul de-l porniți. ALECSANDRI, P. P. 187. ◊ (Urmat de determinarea «la drum») Siliră la drum și în sfîrșit ajunseră... la un loc anume Iascea. BĂLCESCU, O. II 281. ♦ Tranz. A îndemna, a îmboldi (la o sforțare deosebită). Cîrjă se sui în car, pe ceglău, și începu să silească vitele. DAN, U. 277. Boul cu încetul departe merge; de-l silești, să poticnește. La TDRG. 3. Refl. și (rar) intranz. A-și da toată osteneala, a se strădui (muncind din greu). Taie niște claponi, și niște gîște... și vezi de te silește, arată-te meșter, că uite, avem oaspeți. SADOVEANU, O. I 44. Bine ați venit, boieri! zise... silindu-se a zîmbi. NEGRUZZI, S. I 138. Fost-a taica băutor Ș-a rămas la birt dator; Eu, silind să mă plătesc, Mai tare mă-ndatoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460.

A SE SILI mă ~esc intranz. 1) pop. A acționa într-un tempo mai rapid; a se grăbi. 2) A depune un efort maxim; a acționa din răsputeri; a se forța. /<sl. siliti

A SILI ~esc tranz. (ființe) A pune cu forța (să facă ceva); a forța; a constrânge; a obliga; a impune. /<sl. siliti

silì v. 1. a forța: silește-l să plece; 2. a căuta din răsputeri: sa silit să ajungă acolo; 3. a fi silitor: școlarilor, siliți-vă! [V. silă].

silésc v. tr. (vsl. siliti, a sili, d. sila, putere. V. silă, silnic, siluĭesc). Costrîng, forțez, fac să execute cu sila: l-a silit să plece. Grăbesc: nu silițĭ copiiĭ. V. intr. Mă silesc: silea să ajungă acasă. V. refl. Mă sforțez, tind din toate puterile: s’a silit să ajungă acasă maĭ curînd Îs silitor, Îs harnic: elevu se silește să învețe, se silește la carte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silesc, 3 sg. silește, imperf. 1 sileam; conj. prez. 1 sg. să silesc, 3 să silească

sili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silesc, imperf. 3 sg. silea; conj. prez. 3 să silească

sili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. silesc, imperf. 3 sg. silea; conj. prez. 3 sg. și pl. silească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SILIT adj. v. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit.

SILIT adj. 1. v. silnic. 2. v. afectat.

silit adj. v. GRABNIC. GRĂBIT. IUTE. ÎNTINS. PRECIPITAT. RAPID. REPEDE. REPEZIT. ZORIT.

SILIT adj. 1. forțat, impus, silnic. (Muncă ~.) 2. afectat, artificial, căutat, fals, forțat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi ~; atitudine ~.)

SILI vb. v. asupri, batjocori, exploata, grăbi, iuți, împila, împovăra, năpăstui, necinsti, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, silui, tiraniza, urgisi, viola, zori.

SILI vb. 1. v. constrânge. 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a constrânge, a forța, a obliga, a osândi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. v. reduce. 6. v. forța. 7. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se) osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ să rezolve problema.) 8. a (se) lupta, a se sforța, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.) 9. a căuta, a încerca, a se strădui, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~-te să fii amabil.) 10. a se forța, a încerca, a se sforța, a se strădui. (Se ~ să-i câștige bunăvoința.)

sili vb. v. ASUPRI. BATJOCORI. EXPLOATA. GRĂBI. IUȚI. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. NECINSTI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. SILUI. TIRANIZA. URGISI. VIOLA. ZORI.

SILI vb. 1. a constrînge, a face, a forța, a obliga, (livr.) a soma, a violenta, (pop.) a silnici, (înv. și reg.) a strînge, (prin Ban.) a tipi, (înv.) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strîmtora, (fig.) a presa. (L-a ~ să vorbească.) 2. a constrînge, a forța, a nevoi, a obliga. (Este ~ să...) 3. a constrînge, a forța, a obliga, a supune. (A fost ~ ani întregi la un regim alimentar sever.) 4. a condamna, a constrînge, a forța, a obliga, a osîndi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. a constrînge, a obliga, a reduce. (L-a ~ la tăcere.) 6. a forța. (Nu ~ piciorul.) 7. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ ca să rezolve problema.) 8. a (se) lupta, a se sforța, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.) 9. a căuta, a încerca, a se strădui, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~-te să fii amabil.) 10. a încerca, a se sforța, a se strădui. (Se ~ să-i cîștige bunăvoința.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Compelle intrare (lat. „Silește-i să intre”) – Cuvintele provin din Evanghelie (Luca, XIV, 23), dar sînt citate în latinește, deoarece își datoresc trista lor celebritate bisericii catolice care le-a folosit în limba latină. De-a lungul vremilor, pe aceste două cuvinte dintr-o para bolă s-au întemeiat multe persecuții religioase ca și multe încercări de a-i constringe pe cei de altă credință să treacă la catolicism. Laicii însă întrebuințează expresia atunci cînd consideră că trebuie folosite și forța, constringerea, violența, pentru a sili pe cineva să facă un lucru care este socotit spre binele lui. De pildă, un ministru belgian a susținut pe vremuri că părinții ar trebui amendați și pedepsiți cu închisoare, dacă nu-și trimit copiii la școală, la care un deputat i-a răspuns că într-adevăr e nevoie de acest compelle intrare. BIB.

Intrare: silit (adj.)
silit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silit
  • silitul
  • silitu‑
  • sili
  • silita
plural
  • siliți
  • siliții
  • silite
  • silitele
genitiv-dativ singular
  • silit
  • silitului
  • silite
  • silitei
plural
  • siliți
  • siliților
  • silite
  • silitelor
vocativ singular
plural
sâlit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: silit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silit
  • silitul
  • silitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • silit
  • silitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sili
  • silita
plural
genitiv-dativ singular
  • silite
  • silitei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: sili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sili
  • silire
  • silit
  • silitu‑
  • silind
  • silindu‑
singular plural
  • silește
  • siliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • silesc
(să)
  • silesc
  • sileam
  • silii
  • silisem
a II-a (tu)
  • silești
(să)
  • silești
  • sileai
  • siliși
  • siliseși
a III-a (el, ea)
  • silește
(să)
  • silească
  • silea
  • sili
  • silise
plural I (noi)
  • silim
(să)
  • silim
  • sileam
  • silirăm
  • siliserăm
  • silisem
a II-a (voi)
  • siliți
(să)
  • siliți
  • sileați
  • silirăți
  • siliserăți
  • siliseți
a III-a (ei, ele)
  • silesc
(să)
  • silească
  • sileau
  • sili
  • siliseră
săli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

silit, siliadjectiv

  • 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu mișcări încete, silite, țăranii deschiseră calea, strîngîndu-se pe marginile uliței. REBREANU, R. II 45. DLRLC
    • 1.1. Care este lipsit de sinceritate; de formă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pentru ca să dea o ațîțare mai vie acestor laude silite, defăimau din mult în mai mult petrecerile holteiei. NEGRUZZI, S. I 75. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Doamna Vorvoreanu se oprise. Zîmbi silit, galben. DUMITRIU, B. F. 145. DLRLC
  • 2. Cu putere, cu forță. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Strîngînd ochii silit și tare, a alunecat cu visul său în întuneric. EMINESCU, N. 47. DLRLC
  • 3. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Merse, merse, pînă ce, după o călătorie silită, ajunse la locul cu pricina. ISPIRESCU, L. 127. DLRLC
etimologie:
  • vezi sili DEX '98 DEX '09

silitsubstantiv neutru

  • 1. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

sili, silescverb

  • 1. tranzitiv A obliga (prin violență) pe cineva să facă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Această din urmă împrejurare m-a silit să-mi părăsesc neamurile și locul de naștere mai curînd decît aș fi gîndit. GALACTION, O. I 76. DLRLC
    • format_quote Cînd însă o sili... ca să se cunune cu el, ea îi zise:... eu nu mă pot mărita pînă nu mi s-o aduce herghelia de iepe, cu armăsarul ei cu tot. ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
    • format_quote Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit să stau la-nvoială. EMINESCU, N. 7. DLRLC
    • format_quote Își sileau trupul să înainteze mereu, să-și croiască drum prin stratul gros și alb de zăpadă. DUMITRIU, N. 212. DLRLC
    • format_quote N-avea destulă voință ca să-și silească picioarele înnebunite să se oprească. DUMITRIU, N. 218. DLRLC
    • format_quote Oricît aș voi să fiu de nepărtinitor, suvenirea... ar sili imaginația mea să galopeze fără voie. NEGRUZZI, S. I 38. DLRLC
    • 1.1. Convinge, determina, îndupleca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Le siliră cu vorbe blînde să vie spre casă. DUMITRIU, N. 155. DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv A da zor, a se grăbi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Încă pe cale fiind și silind să ajungă, calul zise fetei... Eu sînt bătrîn... Ia pe fratele meu Galben-de-Soare și fă călătoria mai departe cu el. ISPIRESCU, L. 21. DLRLC
    • format_quote Murgul... din gură-i zicea: Stăpîne, stăpîne... Scoală și silește de mă potcovește, De mă-mpodobește. TEODORESCU, P. P. 686. DLRLC
    • format_quote Copiliță cu părinți, Nu sili să te măriți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 278. DLRLC
    • format_quote Voi, meșteri mari, Calfe și zidari, Curînd vă siliți Lucrul de-l porniți. ALECSANDRI, P. P. 187. DLRLC
    • format_quote Siliră la drum și în sfîrșit ajunseră... la un loc anume Iascea. BĂLCESCU, O. II 281. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A îndemna, a îmboldi (la o sforțare deosebită). DLRLC
      • format_quote Cîrjă se sui în car, pe ceglău, și începu să silească vitele. DAN, U. 277. DLRLC
      • format_quote Boul cu încetul departe merge; de-l silești, să poticnește. La TDRG. DLRLC
  • 3. reflexiv intranzitiv A-și da toată osteneala, a depune eforturi, a se strădui (pentru a realiza ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: strădui
    • format_quote Taie niște claponi, și niște gîște... și vezi de te silește, arată-te meșter, că uite, avem oaspeți. SADOVEANU, O. I 44. DLRLC
    • format_quote Bine ați venit, boieri! zise... silindu-se a zîmbi. NEGRUZZI, S. I 138. DLRLC
    • format_quote Fost-a taica băutor Ș-a rămas la birt dator; Eu, silind să mă plătesc, Mai tare mă-ndatoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv regional A se sili într-o părere = a se gândi în mod permanent la ceva. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.