3 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILÍT2, -Ă, siliți, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forțat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit2, grăbit. – V. sili.

SILÍT2, -Ă, siliți, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forțat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit2, grăbit. – V. sili.

SILÍT1 s. n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [ Var.: silítă s. f.] – Din engl. silite, germ. Silit.

silit2 sn [At: ALR II / I MN 113, 2 839/141 / V: (reg) sâl~ / E: sili] 1 (Rar) Silință (3). 2 (Reg; îf sâlit; șîcs ~ul morii) Termen folosit în strigături de copiii care participă la obiceiul de lăsatul secului, în timp ce rotesc torțe aprinse.

silit3, ~ă [At: CORESI, ap. DHLR II, 476 / V: (reg) sâl~ / Pl: ~iți, ~e / E: sili] 1-2 a, av (Care este făcut) împotriva voinței sale Si: forțat, impus, silnic (7). 3-4 a, av (Care este) lipsit de naturalețe Si: afectat, artificial, căutat, fals, forțat, nenatural, nesincer, prefăcut, silnic (17-18), studiat, teatral. 5 a (Înv; d. femei) Violat. 6 a (Asr; d. acțiuni, mișcări etc) Grăbit (3). 7 smf (Îvr) Persoană care se află sub dominația cuiva. 8 a (Înv; cu valoare de superlativ) Extraordinar. 9 a (Înv) Total.

silit1 sn [At: LTR2 / V: (rar) sf / E: fr, eg silite, ger Silit] Material termorezistent pe bază de carbură de siliciu și adaosuri mici de materiale ceramice.

SILÍT1 s. n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [Var.: silítă s. f.] – Din engl. silite, germ. Silit.

SILÍT, -Ă, siliți, -te, adj. 1. Cu putere, cu forță. (Adverbial) Strîngînd ochii silit și tare, a alunecat cu visul său în întuneric. EMINESCU, N. 47. ♦ Făcut fără voie, împotriva dorinței, din necesitate, cu sila; forțat, constrîns, nevoit, obligat. Cu mișcări încete, silite, țăranii deschiseră calea, strîngîndu-se pe marginile uliței. REBREANU, R. II 45. ♦ Nesincer, nenatural. Pentru ca să dea o ațîțare mai vie acestor laude silite, defăimau din mult în mai mult petrecerile holteiei. NEGRUZZI, S. I 75. ◊ (Adverbial) Doamna Vorvoreanu se oprise. Zîmbi silit, galben. DUMITRIU, B. F. 145. 2. (Despre acțiuni, mișcări) Zorit, grăbit. Merse, merse, pînă ce, după o călătorie silită, ajunse la locul cu pricina. ISPIRESCU, L. 127.

SILÍT s.n. Carbură de siliciu. [< germ. Silit].

SILÍT s. n. carbură de siliciu. (< engl. silite, germ. Silit)

SILÍT n. Carbură de siliciu, întrebuințată ca material termorezistent la cuptoarele electrice. /<fr., engl. silite, germ. Silit

silít, -ă adj. Cu sila, forțat. Nenatural în mișcărĭ: mers silit. Adv. A vorbi silit.

SILÍ, silesc, vb. IV. 1. Tranz. A obliga (prin violență) pe cineva să facă ceva; a constrânge, a forța. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. 2. Intranz. și refl. A da zor, a se grăbi. ◊ Tranz. fact. Începu să silească vitele. 3. Refl. și intranz. A-și da toată osteneala, a depune eforturi, a se strădui (pentru a realiza ceva). ◊ Expr. (Refl.; reg.) A se sili într-o părere = a se gândi în mod permanent la ceva. – Din sl. siliti.

SILÍ, silesc, vb. IV. 1. Tranz. A obliga (prin violență) pe cineva să facă ceva; a constrânge, a forța. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. 2. Intranz. și refl. A da zor, a se grăbi. ◊ Tranz. fact. Începu să silească vitele. 3. Refl. și intranz. A-și da toată osteneala, a depune eforturi, a se strădui (pentru a realiza ceva). ◊ Expr. (Refl.; reg.) A se sili într-o părere = a se gândi în mod permanent la ceva. – Din sl. siliti.

SILÍTĂ s. f. v. silit1.

sâlit1 sn[1] vz silit2 corectată

  1. În original, incorect sm LauraGellner

sili [At: CORESI, EV. 190 / V: (îvt) sâli / Pzi: ~lesc / E: vsl силити] 1 vt (C. i. ființe) A determina prin forță să acționeze într-un anumit fel, care este împotriva voinței subiectului acțiunii Si: a constrânge, a forța, a nevoi, a obliga, a osândi, a presa, (liv) a violenta, (pop) a silnici (1), (îvr) a strânge, (înv) a asupri, a necesita, (reg) a serti. 2 vt (C. i. fapte, fenomene, acțiuni etc.) A orienta către o anumită desfășurare. 3 vt (Înv; c. i. femei) A silui (3). 4-5 vr și (îvp) vi A depune eforturi deosebite (fizice, intelectuale etc.) pentru a realiza ceva Si: (îvp) a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, a se osteni, (pop) a se sârgui, (pfm) a se sforța (1), (înv) a se învălui, a se năsli, a se osârdui, a se silui (2), a se volnici, (reg) a se sârmului, a se strădănui, a se verpeli. 6-7 vri (Înv; îe) A (se) ~ la drum A merge repede. 8 vi (Reg) A munci. 9 vr (Reg) A se screme. 10-11 vri (Pop) A se grăbi. 12 vi (Reg; îf sâli) A sărbători ziua de lăsatul secului (prin strigături și diferite ritualuri). 13 vr (Îvr; d. băuturi) A-și grăbi procesul de alcoolizare. 14 vi (Reg; d. cereale) A se coace mai mult decât trebuie. 15 vt (Reg; c. i. cereale) A face să se coacă mai devreme decât trebuie.

SILÍ, silesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la oameni sau animale) A obliga să facă ceva; a constrînge, a forța. Această din urmă împrejurare m-a silit să-mi părăsesc neamurile și locul de naștere mai curînd decît aș fi gîndit. GALACTION, O. I 76. Cînd însă o sili... ca să se cunune cu el, ea îi zise:... eu nu mă pot mărita pînă nu mi s-o aduce herghelia de iepe, cu armăsarul ei cu tot. ISPIRESCU, L. 26. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit să stau la-nvoială. EMINESCU, N. 7. ◊ (Cu privire la propria persoană) Își sileau trupul să înainteze mereu, să-și croiască drum prin stratul gros și alb de zăpadă. DUMITRIU, N. 212. N-avea destulă voință ca să-și silească picioarele înnebunite să se oprească. id. ib. 218. Oricît aș voi să fiu de nepărtinitor, suvenirea... ar sili imaginația mea să galopeze fără voie. NEGRUZZI, S. I 38. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. Le siliră cu vorbe blînde să vie spre casă. DUMITRIU, N. 155. 2. Intranz. și refl. A da zor, a se zori, a se grăbi. Încă pe cale fiind și silind să ajungă, calul zise fetei... Eu sînt bătrîn... Ia pe fratele meu Galben-de-Soare și fă călătoria mai departe cu el. ISPIRESCU, L. 21. Murgul... din gură-i zicea: Stăpîne, stăpîne... Scoală și silește de mă potcovește, De mă-mpodobește. TEODORESCU, P. P. 686. Copiliță cu părinți, Nu sili să te măriți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 278. Voi, meșteri mari, Calfe și zidari, Curînd vă siliți Lucrul de-l porniți. ALECSANDRI, P. P. 187. ◊ (Urmat de determinarea «la drum») Siliră la drum și în sfîrșit ajunseră... la un loc anume Iascea. BĂLCESCU, O. II 281. ♦ Tranz. A îndemna, a îmboldi (la o sforțare deosebită). Cîrjă se sui în car, pe ceglău, și începu să silească vitele. DAN, U. 277. Boul cu încetul departe merge; de-l silești, să poticnește. La TDRG. 3. Refl. și (rar) intranz. A-și da toată osteneala, a se strădui (muncind din greu). Taie niște claponi, și niște gîște... și vezi de te silește, arată-te meșter, că uite, avem oaspeți. SADOVEANU, O. I 44. Bine ați venit, boieri! zise... silindu-se a zîmbi. NEGRUZZI, S. I 138. Fost-a taica băutor Ș-a rămas la birt dator; Eu, silind să mă plătesc, Mai tare mă-ndatoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460.

arată toate definițiile

Intrare: silit (adj.)
silit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silit
  • silitul
  • silitu‑
  • sili
  • silita
plural
  • siliți
  • siliții
  • silite
  • silitele
genitiv-dativ singular
  • silit
  • silitului
  • silite
  • silitei
plural
  • siliți
  • siliților
  • silite
  • silitelor
vocativ singular
plural
Intrare: silit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silit
  • silitul
  • silitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • silit
  • silitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sili
  • silita
plural
genitiv-dativ singular
  • silite
  • silitei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: sili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sili
  • silire
  • silit
  • silitu‑
  • silind
  • silindu‑
singular plural
  • silește
  • siliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • silesc
(să)
  • silesc
  • sileam
  • silii
  • silisem
a II-a (tu)
  • silești
(să)
  • silești
  • sileai
  • siliși
  • siliseși
a III-a (el, ea)
  • silește
(să)
  • silească
  • silea
  • sili
  • silise
plural I (noi)
  • silim
(să)
  • silim
  • sileam
  • silirăm
  • siliserăm
  • silisem
a II-a (voi)
  • siliți
(să)
  • siliți
  • sileați
  • silirăți
  • siliserăți
  • siliseți
a III-a (ei, ele)
  • silesc
(să)
  • silească
  • sileau
  • sili
  • siliseră
săli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

silit (adj.)

  • 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă.
    exemple
    • Cu mișcări încete, silite, țăranii deschiseră calea, strîngîndu-se pe marginile uliței. REBREANU, R. II 45.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care este lipsit de sinceritate; de formă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nenatural nesincer 2 exemple
      exemple
      • Pentru ca să dea o ațîțare mai vie acestor laude silite, defăimau din mult în mai mult petrecerile holteiei. NEGRUZZI, S. I 75.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Doamna Vorvoreanu se oprise. Zîmbi silit, galben. DUMITRIU, B. F. 145.
        surse: DLRLC
  • 2. Cu putere, cu forță.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • (și) adverbial Strîngînd ochii silit și tare, a alunecat cu visul său în întuneric. EMINESCU, N. 47.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grăbit zorit (adj.) un exemplu
    exemple
    • Merse, merse, pînă ce, după o călătorie silită, ajunse la locul cu pricina. ISPIRESCU, L. 127.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi sili
    surse: DEX '98 DEX '09

silit (s.n.) silită

  • 1. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

sili săli

  • 1. tranzitiv A obliga (prin violență) pe cineva să facă ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: constrânge forța obliga 6 exemple
    exemple
    • Această din urmă împrejurare m-a silit să-mi părăsesc neamurile și locul de naștere mai curînd decît aș fi gîndit. GALACTION, O. I 76.
      surse: DLRLC
    • Cînd însă o sili... ca să se cunune cu el, ea îi zise:... eu nu mă pot mărita pînă nu mi s-o aduce herghelia de iepe, cu armăsarul ei cu tot. ISPIRESCU, L. 26.
      surse: DLRLC
    • Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit să stau la-nvoială. EMINESCU, N. 7.
      surse: DLRLC
    • Își sileau trupul să înainteze mereu, să-și croiască drum prin stratul gros și alb de zăpadă. DUMITRIU, N. 212.
      surse: DLRLC
    • N-avea destulă voință ca să-și silească picioarele înnebunite să se oprească. DUMITRIU, N. 218.
      surse: DLRLC
    • Oricît aș voi să fiu de nepărtinitor, suvenirea... ar sili imaginația mea să galopeze fără voie. NEGRUZZI, S. I 38.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv A da zor, a se grăbi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grăbi zori (grăbi) 5 exemple
    exemple
    • Încă pe cale fiind și silind să ajungă, calul zise fetei... Eu sînt bătrîn... Ia pe fratele meu Galben-de-Soare și fă călătoria mai departe cu el. ISPIRESCU, L. 21.
      surse: DLRLC
    • Murgul... din gură-i zicea: Stăpîne, stăpîne... Scoală și silește de mă potcovește, De mă-mpodobește. TEODORESCU, P. P. 686.
      surse: DLRLC
    • Copiliță cu părinți, Nu sili să te măriți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 278.
      surse: DLRLC
    • Voi, meșteri mari, Calfe și zidari, Curînd vă siliți Lucrul de-l porniți. ALECSANDRI, P. P. 187.
      surse: DLRLC
    • Siliră la drum și în sfîrșit ajunseră... la un loc anume Iascea. BĂLCESCU, O. II 281.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A îndemna, a îmboldi (la o sforțare deosebită).
      surse: DLRLC sinonime: îmboldi îndemna 2 exemple
      exemple
      • Cîrjă se sui în car, pe ceglău, și începu să silească vitele. DAN, U. 277.
        surse: DLRLC
      • Boul cu încetul departe merge; de-l silești, să poticnește. La TDRG.
        surse: DLRLC
  • 3. reflexiv intranzitiv A-și da toată osteneala, a depune eforturi, a se strădui (pentru a realiza ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strădui 3 exemple
    exemple
    • Taie niște claponi, și niște gîște... și vezi de te silește, arată-te meșter, că uite, avem oaspeți. SADOVEANU, O. I 44.
      surse: DLRLC
    • Bine ați venit, boieri! zise... silindu-se a zîmbi. NEGRUZZI, S. I 138.
      surse: DLRLC
    • Fost-a taica băutor Ș-a rămas la birt dator; Eu, silind să mă plătesc, Mai tare mă-ndatoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie reflexiv regional A se sili într-o părere = a se gândi în mod permanent la ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: