2 intrări

  • sili săli
  • siliște săliște (2) seliște saliște sălește silește

50 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

silește sf vz siliște

SẮLIȘTE s. f. v. siliște.

SẮLIȘTE s. f. v. siliște.

SÉLIȘTE s. f. v. siliște.

SILÍ, silesc, vb. IV. 1. Tranz. A obliga (prin violență) pe cineva să facă ceva; a constrânge, a forța. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. 2. Intranz. și refl. A da zor, a se grăbi. ◊ Tranz. fact. Începu să silească vitele. 3. Refl. și intranz. A-și da toată osteneala, a depune eforturi, a se strădui (pentru a realiza ceva). ◊ Expr. (Refl.; reg.) A se sili într-o părere = a se gândi în mod permanent la ceva. – Din sl. siliti.

SILÍ, silesc, vb. IV. 1. Tranz. A obliga (prin violență) pe cineva să facă ceva; a constrânge, a forța. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. 2. Intranz. și refl. A da zor, a se grăbi. ◊ Tranz. fact. Începu să silească vitele. 3. Refl. și intranz. A-și da toată osteneala, a depune eforturi, a se strădui (pentru a realiza ceva). ◊ Expr. (Refl.; reg.) A se sili într-o părere = a se gândi în mod permanent la ceva. – Din sl. siliti.

SÍLIȘTE, siliști, s. f. 1. (În Evul Mediu, în Țările Române) Locul pe care fusese sau pe care era așezat un sat; vatra satului. ♦ (Reg.) Loc de casă. 2. (Pop.) Loc necultivat, bun pentru cultura cerealelor, sau loc plantat cu pomi (în apropierea sau în vatra satului). ♦ (Reg.) Pășune. [Acc. și: silíște.Var.: (reg.) sấliște (acc. și: sălíște), séliște s. f.] – Din sl. selište.

sili [At: CORESI, EV. 190 / V: (îvt) sâli / Pzi: ~lesc / E: vsl силити] 1 vt (C. i. ființe) A determina prin forță să acționeze într-un anumit fel, care este împotriva voinței subiectului acțiunii Si: a constrânge, a forța, a nevoi, a obliga, a osândi, a presa, (liv) a violenta, (pop) a silnici (1), (îvr) a strânge, (înv) a asupri, a necesita, (reg) a serti. 2 vt (C. i. fapte, fenomene, acțiuni etc.) A orienta către o anumită desfășurare. 3 vt (Înv; c. i. femei) A silui (3). 4-5 vr și (îvp) vi A depune eforturi deosebite (fizice, intelectuale etc.) pentru a realiza ceva Si: (îvp) a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, a se osteni, (pop) a se sârgui, (pfm) a se sforța (1), (înv) a se învălui, a se năsli, a se osârdui, a se silui (2), a se volnici, (reg) a se sârmului, a se strădănui, a se verpeli. 6-7 vri (Înv; îe) A (se) ~ la drum A merge repede. 8 vi (Reg) A munci. 9 vr (Reg) A se screme. 10-11 vri (Pop) A se grăbi. 12 vi (Reg; îf sâli) A sărbători ziua de lăsatul secului (prin strigături și diferite ritualuri). 13 vr (Îvr; d. băuturi) A-și grăbi procesul de alcoolizare. 14 vi (Reg; d. cereale) A se coace mai mult decât trebuie. 15 vt (Reg; c. i. cereale) A face să se coacă mai devreme decât trebuie.

siliște sf [At: (a. 1537) BUL. COM. IST. V, 179 / V: (îvp) săl~ (A și: săliște), sel~, (înv) sileș, (reg) saliș~, (îvr) săleș~ / Pl: ~ti, (reg) / E: vsl сєлиштє] 1 (Îvp) Vatră (a satului). 2 (Pex) Sat (4). 3 (Reg; îe) A fi mâncat (cineva) de ~ti pustii A fi sătul de necazuri și nevoi. 4 (Reg; îe) A lăsa ~ (pe cineva) A sărăci (pe cineva). 5 (Îrg) Loc de casă. 6 (Olt;Mol) Loc îngrădit lângă o casă țărănească. 7 (Îrg) Loc necultivat, bun pentru cultura cerealelor. 8 (Reg) Miriște. 9 (Îvr) Pășune. 10 (Reg) Loc plan expus vânturilor. 11 (Reg) Porțiune de pământ plantată cu pomi (în vatra satului).

SÍLIȘTE, siliști, s. f. 1. Denumire dată în evul mediu, în țările române, locului pe care fusese sau pe care era așezat un sat; vatra satului. ♦ (Reg.) Loc de casă. 2. (Pop.) Loc necultivat, bun pentru cultura cerealelor, sau loc plantat cu pomi (în apropierea sau în vatra satului). ♦ (Reg.) Pășune. [Acc. și: silíște.Var.: (reg.) sắliște (acc. și: sălíște), séliște s. f.] – Din sl. selište.

SILÍ, silesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la oameni sau animale) A obliga să facă ceva; a constrînge, a forța. Această din urmă împrejurare m-a silit să-mi părăsesc neamurile și locul de naștere mai curînd decît aș fi gîndit. GALACTION, O. I 76. Cînd însă o sili... ca să se cunune cu el, ea îi zise:... eu nu mă pot mărita pînă nu mi s-o aduce herghelia de iepe, cu armăsarul ei cu tot. ISPIRESCU, L. 26. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit să stau la-nvoială. EMINESCU, N. 7. ◊ (Cu privire la propria persoană) Își sileau trupul să înainteze mereu, să-și croiască drum prin stratul gros și alb de zăpadă. DUMITRIU, N. 212. N-avea destulă voință ca să-și silească picioarele înnebunite să se oprească. id. ib. 218. Oricît aș voi să fiu de nepărtinitor, suvenirea... ar sili imaginația mea să galopeze fără voie. NEGRUZZI, S. I 38. ♦ A determina, a convinge, a îndupleca. Le siliră cu vorbe blînde să vie spre casă. DUMITRIU, N. 155. 2. Intranz. și refl. A da zor, a se zori, a se grăbi. Încă pe cale fiind și silind să ajungă, calul zise fetei... Eu sînt bătrîn... Ia pe fratele meu Galben-de-Soare și fă călătoria mai departe cu el. ISPIRESCU, L. 21. Murgul... din gură-i zicea: Stăpîne, stăpîne... Scoală și silește de mă potcovește, De mă-mpodobește. TEODORESCU, P. P. 686. Copiliță cu părinți, Nu sili să te măriți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 278. Voi, meșteri mari, Calfe și zidari, Curînd vă siliți Lucrul de-l porniți. ALECSANDRI, P. P. 187. ◊ (Urmat de determinarea «la drum») Siliră la drum și în sfîrșit ajunseră... la un loc anume Iascea. BĂLCESCU, O. II 281. ♦ Tranz. A îndemna, a îmboldi (la o sforțare deosebită). Cîrjă se sui în car, pe ceglău, și începu să silească vitele. DAN, U. 277. Boul cu încetul departe merge; de-l silești, să poticnește. La TDRG. 3. Refl. și (rar) intranz. A-și da toată osteneala, a se strădui (muncind din greu). Taie niște claponi, și niște gîște... și vezi de te silește, arată-te meșter, că uite, avem oaspeți. SADOVEANU, O. I 44. Bine ați venit, boieri! zise... silindu-se a zîmbi. NEGRUZZI, S. I 138. Fost-a taica băutor Ș-a rămas la birt dator; Eu, silind să mă plătesc, Mai tare mă-ndatoresc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460.

SILÍȘTE, siliști, s. f. (Învechit) Loc pe care este sau a fost așezat un sat; vatra satului. În a treia și ultimă parte vor fi descrise... și unele vechi siliști sau așezăminte de sate și tîrguri părăsite. ODOBESCU, S. II 165. ♦ Loc necultivat (sau plantat cu pomi). Eram singur și urcam în pasul calului printre siliști și printre brădet tînăr, sădit anume ca să arate drumul și hotarele vecinătăților. GALACTION, O. I 333. Și ei îmi călcară, Prin văi și vîlcele... Porumbiști, miriști Și prin vechi siliști. PĂSCULESCU, L. P. 11. 7 pogoane loc siliște mai mult îmbrăcat cu pomi roditori. I. IONESCU, P. 503. – Accentuat și: síliște. - Variante: sălíște (TEODORESCU, P. P. 281), selíște s. f.

SÉLIȘTE ~i f. Vatra satului. /<sl. selište

A SE SILÍ mă ~ésc intranz. 1) pop. A acționa într-un tempo mai rapid; a se grăbi. 2) A depune un efort maxim; a acționa din răsputeri; a se forța. /<sl. siliti

A SILÍ ~ésc tranz. (ființe) A pune cu forța (să facă ceva); a forța; a constrânge; a obliga; a impune. /<sl. siliti

arată toate definițiile

Intrare: sili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sili
  • silire
  • silit
  • silitu‑
  • silind
  • silindu‑
singular plural
  • silește
  • siliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • silesc
(să)
  • silesc
  • sileam
  • silii
  • silisem
a II-a (tu)
  • silești
(să)
  • silești
  • sileai
  • siliși
  • siliseși
a III-a (el, ea)
  • silește
(să)
  • silească
  • silea
  • sili
  • silise
plural I (noi)
  • silim
(să)
  • silim
  • sileam
  • silirăm
  • siliserăm
  • silisem
a II-a (voi)
  • siliți
(să)
  • siliți
  • sileați
  • silirăți
  • siliserăți
  • siliseți
a III-a (ei, ele)
  • silesc
(să)
  • silească
  • sileau
  • sili
  • siliseră
săli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: siliște
siliște2 (acc. -líș-) substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siliște
  • siliștea
plural
  • siliști
  • siliștile
genitiv-dativ singular
  • siliști
  • siliștii
plural
  • siliști
  • siliștilor
vocativ singular
plural
siliște1 (acc. sí-) substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siliște
  • siliștea
plural
  • siliști
  • siliștile
genitiv-dativ singular
  • siliști
  • siliștii
plural
  • siliști
  • siliștilor
vocativ singular
plural
săliște substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săliște
  • săliștea
plural
  • săliști
  • săliștile
genitiv-dativ singular
  • săliști
  • săliștii
plural
  • săliști
  • săliștilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seliște
  • seliștea
plural
  • seliști
  • seliștile
genitiv-dativ singular
  • seliști
  • seliștii
plural
  • seliști
  • seliștilor
vocativ singular
plural
saliște
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sălește
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săliște substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săliște
  • săliștea
plural
  • săliști
  • săliștile
genitiv-dativ singular
  • săliști
  • săliștii
plural
  • săliști
  • săliștilor
vocativ singular
plural
silește
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)