săliște, săliști, (seliște, siliște), s.f. – (reg.) 1. Pradă: „Apoi tătarii o prădat tot șî o făcut sălișt’e” (Papahagi, 1925: 313; Șieu). 2. Sat pustiit. 3. Locul pe care a fost așezat un sat; vatra satului. 4. Loc necultivat (în apropiere de vatra satului). ♦ (top.) Săliște, sat aparținător de com. Băsești (Codru); Săliștea de Sus, loc. pe Valea Izei (din anul 2004 are statut de oraș); Săliștea de Jos (a.d. 1485) localitate în Maramureșul din dreapta Tisei (Filipașcu, 1940). ♦ Atestat sec. XIV (Mihăilă, 1974). – Din sl. selište „cort, locuință, curte” < selo „moșie, ogor” (Șăineanu, Scriban; Tiktin, Conev, Iordan, cf. DER; DEX, MDA).