siliște sf [At: (a. 1537) BUL. COM. IST. V, 179 / V: (îvp) săl~ (A și: săliște), sel~, (înv) sileș, (reg) saliș~, (îvr) săleș~ / Pl: ~ti, (reg) / E: vsl сєлиштє] 1 (Îvp) Vatră (a satului). 2 (Pex) Sat (4). 3 (Reg; îe) A fi mâncat (cineva) de ~ti pustii A fi sătul de necazuri și nevoi. 4 (Reg; îe) A lăsa ~ (pe cineva) A sărăci (pe cineva). 5 (Îrg) Loc de casă. 6 (Olt;Mol) Loc îngrădit lângă o casă țărănească. 7 (Îrg) Loc necultivat, bun pentru cultura cerealelor. 8 (Reg) Miriște. 9 (Îvr) Pășune. 10 (Reg) Loc plan expus vânturilor. 11 (Reg) Porțiune de pământ plantată cu pomi (în vatra satului).