2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILABIC, -Ă, silabici, -ce, adj. Care ține de silabe, privitor la silabe; alcătuit din silabe. ◊ Scriere silabică (sau cu caracter silabic) = scriere în care semnele nu reprezintă sunete, ci silabe. Versificație silabică = versificație bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. – Din fr. syllabique, lat. syllabicus.

SILABIC, -Ă, silabici, -ce, adj. Care ține de silabe, privitor la silabe; alcătuit din silabe. ◊ Scriere silabică (sau cu caracter silabic) = scriere în care semnele nu reprezintă sunete, ci silabe. Versificație silabică = versificație bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. – Din fr. syllabique, lat. syllabicus.

silabic, a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr syllabique] 1 Care ține de silabă. 2 Privitor la silabă. 3 Alcătuit din silabe. 4 (Îs) Semn ~ Semn grafic care notează o silabă. 5 (Îs) Scriere ~ă (sau caracter ~) Scriere care utilizează semnele silabice. 6 (Îs) Principiu ~ Principiu care stă la baza scrierii silabice. 7 (Îs) Ritm ~ Ritm caracterizat de alternanța dintre silabele accentuate și cele neaccentuate. 8 (Îs) Vers ~ Vers în care măsura este determinată de numărul silabelor. 9 (Îs) Versificație ~ă Versificație bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. 10 (Îs) Versificație~bo-tonică Versificație bazată pe numătul silabelor dintr-un vers și pe repartizarea accentelor. 11 (Îoc „cânt melismotic”; îs) Cânt ~ Bucată muzicală în care unui ton îi corespunde o singură silabă. 12 (D. vocale) Care poate forma (împreună cu una sau mai multe consoane) o silabă Si: plenison. 13 (Nob) Care ține seama, în mod special, de pronunțarea clară și distinctă a fiecărei silabe a unui cuvânt.

SILABIC, -Ă, silabici, -e, adj. Referitor la silabe; alcătuit din silabe. ◊ Scriere silabică (sau cu caracter silabic) = scriere în care literele sau semnele nu reprezintă sunete, ci silabe. F. Engels leagă apariția scrierii silabice și literale de trecerea la epoca civilizației. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/2. (În poezia antică) Versificație silabică = versificație bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. Versificație silabo-tonică = versificație bazată pe numărul silabelor dintr-un vers și pe repartizarea accentelor.

SILABIC, -Ă adj. 1. Referitor la silabe; alcătuit din silabe. 2. V. -silab. [cf. fr. syllabique]

SILABIC, -Ă adj. referitor la silabe; alcătuit din silabe. (< fr. syllabique)

SILABIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de silabă; propriu silabei. 2) Care constă din silabe. ◊ Scriere ~că scriere în care fiecare silabă este reprezentată printr-un semn. Versificație ~că versificație bazată pe numărul silabelor dintr-un vers. /<fr. syllabique

*silábic, -ă adj. (vgr. syllabikós). Relativ la silabe. Scriere silabică, aceĭa în care semnele reprezentă cîte o silabă. Vers silabic, vers care se măsoară după număru silabelor (ca’n versu de azĭ), nu după lungimea orĭ scurtimea vocalelor (ca la vechiĭ Grecĭ și Romanĭ). Adv. Pin silabe.

-silab [At: DN3 / V: ~ic / E: lat syllaba, gr συλλαβή] Element secund de compunere savantă cu semnificația „silabă”.

-SILAB Element secund de compunere savantă cu sensul de „silabă”. [Var. -silabic. / < lat. syllaba, gr. syllabe].

SILAB-, -SILAB, -SILABIE elem. „silabă”. (< fr. syllab-, -syllabe, -syllabie, cf. lat. syllaba, gr. syllabe)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

silabic adj. m., pl. silabici; f. silabică, pl. silabice

silabic adj. m., pl. silabici; f. silabică, pl. silabice

silabic adj. m., pl. silabici; f. sg. silabică, pl. silabice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SILABIC adj. (FON.) plenison. (Vocale ~.)

SILABIC adj. (FON.) plenison. (Vocale ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SILABIC, -Ă adj. (cf. fr. syllabique): în sintagmele accent silabic, cuvânt silabic, disimilație silabică și principiu silabic (v.).

SILABIC (< fr. syllabique, < lat. syllabicus < gr. syllabikos, îmbinat, grupat) Termen folosit pentru: versul silabic, în care măsura este în funcție de numărul, și nu de valoarea silabelor; versificație silabo-tonică, bazată pe numărul silabelor și felul cum sînt distribuite accentele; cîntec silabic, cîntec în care fiecare notă corespunde unei silabe.

denumirea silabică (literală) a notelor v. notă (1).

-SILAB „silabă”. ◊ gr. syllabe „asamblare” > fr. -syllabe > rom. -silab.

-SILABIE „silabă”. ◊ gr. syllabe „asamblare” > fr. -syllabie, germ. id., it. -sillabia > rom. -silabie.

Intrare: silabic
silabic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silabic
  • silabicul
  • silabicu‑
  • silabică
  • silabica
plural
  • silabici
  • silabicii
  • silabice
  • silabicele
genitiv-dativ singular
  • silabic
  • silabicului
  • silabice
  • silabicei
plural
  • silabici
  • silabicilor
  • silabice
  • silabicelor
vocativ singular
plural
Intrare: silab
afix (I7)
  • silab
silabic2 (suf,) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • silabic
  • silabi‑
sufix (I7-S)
  • silabie
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

silabic, silabicăadjectiv

  • 1. Care ține de silabe, privitor la silabe; alcătuit din silabe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: plenison
    • 1.1. Scriere silabică (sau cu caracter silabic) = scriere în care semnele nu reprezintă sunete, ci silabe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote F. Engels leagă apariția scrierii silabice și literale de trecerea la epoca civilizației. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/2. DLRLC
    • 1.2. Versificație silabică = versificație bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Versificație silabo-tonică = versificație bazată pe numărul silabelor dintr-un vers și pe repartizarea accentelor. DLRLC
etimologie:

silabelement de compunere

  • 1. Element de compunere savantă cu sensul de „silabă”. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.