silabic, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr syllabique] 1 Care ține de silabă. 2 Privitor la silabă. 3 Alcătuit din silabe. 4 (Îs) Semn ~ Semn grafic care notează o silabă. 5 (Îs) Scriere ~ă (sau caracter ~) Scriere care utilizează semnele silabice. 6 (Îs) Principiu ~ Principiu care stă la baza scrierii silabice. 7 (Îs) Ritm ~ Ritm caracterizat de alternanța dintre silabele accentuate și cele neaccentuate. 8 (Îs) Vers ~ Vers în care măsura este determinată de numărul silabelor. 9 (Îs) Versificație ~ă Versificație bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. 10 (Îs) Versificație~bo-tonică Versificație bazată pe numătul silabelor dintr-un vers și pe repartizarea accentelor. 11 (Îoc „cânt melismotic”; îs) Cânt ~ Bucată muzicală în care unui ton îi corespunde o singură silabă. 12 (D. vocale) Care poate forma (împreună cu una sau mai multe consoane) o silabă Si: plenison. 13 (Nob) Care ține seama, în mod special, de pronunțarea clară și distinctă a fiecărei silabe a unui cuvânt.