2 intrări

  • sfărâma sfărma sfărăma sfărâmi sfărima sfărmi sfârmi sfirimi sfrămi sfrimi sfrumi sfurmi
  • sfărâmă sfărmă sfărmură

42 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFĂRÂMÁ, sfărấm, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăți mici; a (se) fărâmița, a (se) zdrobi. ◊ Expr. (Tranz.) A sfărâma lanțurile (robiei) = a cuceri libertatea. A-și sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva. ♦ Fig. A (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăștia, a (se) risipi. 2. Tranz. A omorî, a distruge, a nimici. 3. Refl. Fig. A se zbate, a se chinui, a se strădui să... [Var.: sfărmá vb. I] – Pref. s- + fărâma.

SFĂRẤMĂ, sfărâme, s. f. (Rar) Sfărâmătură. – Cf. sfărâma.

SFĂRẤMĂ, sfărâme, s. f. (Rar) Sfărâmătură. – Cf. sfărâma.

SFĂRMÁ vb. I v. sfărâma.

SFĂRMÁ vb. I v. sfărâma.

sfărâma [At: CORESI, EV. 30 / V: (îvp) ~răma (Pzi: sfărăm, (înv) sfăram), ~rma (Pzi: 1 sfarm, (reg) sfărmez, 2 sfarmi, (reg) sfermi), ~rima, svăr~, (înv) ~mi, (reg) ~rmi (Pzi: sfărmesc), sfârmi (Pzi: 1 sfârmesc, 2 sfârmești, sfârmi, 3 sfârme, 4 sfârmim, 6 sfârme), sfirimi (Pzi: sfirimesc), sfrămi (Pzi: sfrămesc), sfrimi (Pzi: sfrimesc), sfrâmi (Pzi: sfrâmesc), sfrumi, sfurmi (Pzi: sfurmesc) / Pzi: sfărâm, (îrg) sfarm / E: s- + fărâma] 1-2 vtr (D. obiecte) A (se) preface (cu violență) în bucăți, distrugând(u-se), sfărâmând(u-se), împrăștiind(u-se) etc. Si: a (se) fărâmița, a (se) zdrobi (rar) a (se) strivi, (pop) a (se) fărâma, a (se) zdruci, a (se) zdrumica, a (se) zdruncina, a (se) zobi, (îrg) a (se) risipi, (reg) a (se) sfărâmiți (1-2), a (se) sfârmica (1-2), a (se) sfărmuri. 3 vt (Îe) A-și ~ capul (sau mintea) A depune eforturi intelectuale (foarte) mari pentru însușirea unor cunoștințe, pentru aflarea unor informații (științifice) etc. 4 vt (Îae) A se gândi intens și continuu la găsirea celei mai potrivite soluții pentru o anumită situație, la ieșirea dintr-o dificultate etc. 5 vt (Îe) A ~ piatra (sau pietrele) A fi foarte voinic. 6 vt (Îe) A ~ (cuiva) măselele A bate (pe cineva) cu violență (peste maxilare). 7 vt (Reg; c. i. pănușile sau boabele știuletelui) A dezghioca (3). 8 vr (Reg; d. ovăz) A se scutura de boabe. 9 vt (Rar; c. i. linii) A frânge (1). 10 vt (Rar; fig; c. i. oameni) A seca2 (1). 11 vr (Fig; d. oameni) A face tot ce-i stă în putință pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop Si: a se agita, a se căzni, a se chinui, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (rar) a se strădănui, (îvp) a se nevoi, (pop) a se canoni, a se sfărâma, a se forța, a se sârgui, (înv) a se învălui, a se năsli, a se osârdnici, a se osârdui, a se volnici, (reg) a se verpeli. 12-13 vtr (Fig; d. senzații, stări, sentimente sau însușiri, relații, abstracte etc.) A face (prin violență) să nu mai existe, să nu se mai producă, să nu se mai manifeste etc. (sau a înceta să mai existe, să se mai producă, să se mai manifeste etc.) Si: a (se) desființa, a (se) destrăma, a (se) distruge, a (se) împrăștia, a (se) pierde, a (se) prăpădi, a (se) risipi, a (se) spulbera, (îvp) a (se) răpune, a (se) sodomi, a (se) topi, (pop) a (se) fărâma, a (se) isprăvi, (înv) a (se) potrebi. 14 vt (Fig; rar; c. i. oameni) A copleși (12). 15 vt (C. i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A lovi puternic, provocând distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. 16 vt A deforma prin apăsare, prin strângere etc., făcând să capete o formă plată și provocând modificarea sau încetarea funcțiilor (vitale) Si: a strivi, a turti, a zdrobi, (pop) a stropși, a zdruci, a zdrumica, a zobi, (îrg) a răzbi, a storci, a struci, a struji, (înv) a zdrucina. 17 vt (Trs; Mol; c. i. lemne, vreascuri etc.) A despica (1). 18 vt (Înv; c. i. maluri de ape, soluri etc.) A eroda (1). 19 vt (Asr; c. i. elemente de construcție, construcții etc.) A dărâma (5). 20-21 vtr (Rar; d. stânci sau forme de relief) A (se) prăbuși (1). 22 vt (Pop; c. i. arbori) A doborî (7). 23 vt (C. i. teritorii, bunuri materiale ale unui stat, ale unei gospodării etc.) A supune unui dezastru material general, provocând distrugeri, pagube etc. 24 vt (Pop; c. i. trupe sau formații de luptă) A înfrânge. 25 vt (Pop; pex; c. i. trupe sau formații de luptă) A extermina. 26 vt (C. i. ființe, mai ales oameni) A omorî prin mijloace violente, zdrobind, sfâșiind etc. 27 vr (C. i. ființe, mai ales oameni) A muri prin mijloace violente, zdrobindu-și, sfâșiindu-și etc. corpul.

sfărâ sf [At: COȘBUC, P. I, 97 / V: (reg) ~rmă (Pl: sfărmuri), ~rmură (Pl: sfărmuri) / Pl: ~me, (reg) ~muri / E: s- + fărâmă] 1 (Pop) Sfărâmătură (1). 2-3 (Prc) Firimitură (1-2).

sfărmură sf vz sfărâmă

SFĂRÂMÁ, sfărâm, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăți mici; a (se) fărâmița, a (se) zdrobi. ◊ Expr. (Tranz.) A sfărâma lanțurile (robiei) = a cuceri libertatea. A-și sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva. ♦ Fig. A (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăștia, a (se) risipi. 2. Tranz. A omorî, a distruge, a nimici. 3. Refl. Fig. A se zbate, a se chinui, a se strădui să... [Var.: sfărmá vb. I] – Pref. s- + fărâma.

arată toate definițiile

Intrare: sfărâma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfărâma
  • sfărâmare
  • sfărâmat
  • sfărâmatu‑
  • sfărâmând
  • sfărâmându‑
singular plural
  • sfărâ
  • sfărâmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfărâm
(să)
  • sfărâm
  • sfărâmam
  • sfărâmai
  • sfărâmasem
a II-a (tu)
  • sfărâmi
(să)
  • sfărâmi
  • sfărâmai
  • sfărâmași
  • sfărâmaseși
a III-a (el, ea)
  • sfărâ
(să)
  • sfărâme
  • sfărâma
  • sfărâmă
  • sfărâmase
plural I (noi)
  • sfărâmăm
(să)
  • sfărâmăm
  • sfărâmam
  • sfărâmarăm
  • sfărâmaserăm
  • sfărâmasem
a II-a (voi)
  • sfărâmați
(să)
  • sfărâmați
  • sfărâmați
  • sfărâmarăți
  • sfărâmaserăți
  • sfărâmaseți
a III-a (ei, ele)
  • sfărâ
(să)
  • sfărâme
  • sfărâmau
  • sfărâma
  • sfărâmaseră
verb (VT22)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfărma
  • sfărmare
  • sfărmat
  • sfărmatu‑
  • sfărmând
  • sfărmându‑
singular plural
  • sfarmă
  • sfărmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfărm
(să)
  • sfărm
  • sfărmam
  • sfărmai
  • sfărmasem
a II-a (tu)
  • sfărmi
(să)
  • sfărmi
  • sfărmai
  • sfărmași
  • sfărmaseși
a III-a (el, ea)
  • sfarmă
(să)
  • sfarme
  • sfărme
  • sfărma
  • sfărmă
  • sfărmase
plural I (noi)
  • sfărmăm
(să)
  • sfărmăm
  • sfărmam
  • sfărmarăm
  • sfărmaserăm
  • sfărmasem
a II-a (voi)
  • sfărmați
(să)
  • sfărmați
  • sfărmați
  • sfărmarăți
  • sfărmaserăți
  • sfărmaseți
a III-a (ei, ele)
  • sfarmă
(să)
  • sfarme
  • sfărme
  • sfărmau
  • sfărma
  • sfărmaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfărăma
  • sfărămare
  • sfărămat
  • sfărămatu‑
  • sfărămând
  • sfărămându‑
singular plural
  • sfără
  • sfărămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfărăm
(să)
  • sfărăm
  • sfărămam
  • sfărămai
  • sfărămasem
a II-a (tu)
  • sfărămi
(să)
  • sfărămi
  • sfărămai
  • sfărămași
  • sfărămaseși
a III-a (el, ea)
  • sfără
(să)
  • sfărăme
  • sfărăma
  • sfărămă
  • sfărămase
plural I (noi)
  • sfărămăm
(să)
  • sfărămăm
  • sfărămam
  • sfărămarăm
  • sfărămaserăm
  • sfărămasem
a II-a (voi)
  • sfărămați
(să)
  • sfărămați
  • sfărămați
  • sfărămarăți
  • sfărămaserăți
  • sfărămaseți
a III-a (ei, ele)
  • sfără
(să)
  • sfărăme
  • sfărămau
  • sfărăma
  • sfărămaseră
sfărâmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfărima
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfărmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfârmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfirimi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfrămi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfrimi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfrumi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfurmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sfărâmă
sfărâmă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfărâ
  • sfărâma
plural
  • sfărâme
  • sfărâmele
genitiv-dativ singular
  • sfărâme
  • sfărâmei
plural
  • sfărâme
  • sfărâmelor
vocativ singular
plural
sfărmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfărmură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sfărâma sfărma sfărăma sfărâmi sfărima sfărmi sfârmi sfirimi sfrămi sfrimi sfrumi sfurmi

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) sparge, a (se) desface în bucăți mici; a (se) fărâmița, a (se) zdrobi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fărâmița sparge zdrobi 8 exemple
    exemple
    • Oamenii pun mîna pe ciocan, pe daltă și pe dinamită și încep să sfărîme stînca. BOGZA, Ț. 53.
      surse: DLRLC
    • E de mirare, domnule, cum de nu i-a sfărmat capul. C. PETRESCU, C. V. 35.
      surse: DLRLC
    • În cîteva clipe sfărîmară tot ce se găsea în odaie. REBREANU, R. II 204.
      surse: DLRLC
    • Bocănește el cît bocănește, cînd pîrrr! cade copacul peste car, de-l sfarmă, și peste boi, de-i ucide. CREANGĂ, P. 46.
      surse: DLRLC
    • poetic Un izvor Sfărîmă bobi de aur și de mărgăritare. EFTIMIU, C. 118.
      surse: DLRLC
    • Focul, în umbra odăii, pîlpîie, scade, se sfarmă într-o grămadă de jar. SADOVEANU, O. VII 334.
      surse: DLRLC
    • Roata de dinainte se izbi de el în repegiune și se sfărmă pe loc. ALECSANDRI, O. P. 259.
      surse: DLRLC
    • poetic Lăsă să-i lunece de-a lungul obrajilor două lacrimi grele ce i se sfărîmară în stropi de-argint. MIRONESCU, S. A. 86.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie tranzitiv A sfărâma lanțurile (robiei) = a cuceri libertatea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie A-și sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Am destule necazuri ale mele... ca să-mi mai sfarm eu capul și să mă amestec unde n-am cădere. C. PETRESCU, R. DR. 159.
        surse: DLRLC
      • De ce să-și sfarme capul cu atîta carte? REBREANU, I. 52.
        surse: DLRLC
      • Oricît îmi sfărm capul... nu-i chip s-o scot la cale. RETEGANUL, P. III 37.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat A (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăștia, a (se) risipi.
      exemple
      • Vuietul morii sfărma tăcerea zăvoaielor și se ridica deasupra freamătului apelor. SADOVEANU, O. I 68.
        surse: DLRLC
      • Titu observă decepția tovarășului său de drum, îi părea rău că i-a sfărîmat o speranță și nu știa cum s-o dreagă. REBREANU, R. I 161.
        surse: DLRLC
      • Necinstea în politică sfărîmă datoriile și drepturile unei națiuni întregi. DEMETRESCU, O. 207.
        surse: DLRLC
      • Unitatea falsă, la care... supuse prin silă lumea, trebui să se sfarme, ca să facă loc unei organizări progresive. BĂLCESCU, O. II 6.
        surse: DLRLC
      • poetic În suflet simt cum negura se sfarmă Și se-mpletește albă dimineață. GOGA, P. 26.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Să-i moară Fulger? Poți sfărma Și pe-un voinic ce cuteza Să nalțe dreapta lui de fier, Să prindă fulgerul din cer? COȘBUC, P. I 146.
      surse: DLRLC
    • Cine ești? Spune, că te sfărîm! ALECSANDRI, T. I 268.
      surse: DLRLC
    • reflexiv prin exagerare Fiică-sa însă plîngea de se sfărma. SBIERA, P. 126.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A se zbate, a se chinui, a se strădui să...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chinui frământa strădui zbate 2 exemple
    exemple
    • Dar de, boierule, nici ei n-au pămînt și de aceea se tot sfarmă să cîștige. REBREANU, R. I 191.
      surse: DLRLC
    • De cînd așteptăm și ne sfărîmăm. GALKACTION, O. I 200.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix s- + fărâma.
    surse: DEX '09 DEX '98

sfărâmă sfărmă sfărmură

etimologie:

  • cf. sfărâma
    surse: DEX '98 DEX '09