4 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÉTE s. f. Senzație fiziologică pe care o au oamenii, animalele sau păsările când simt nevoia să bea apă din cauza deshidratării țesuturilor organismului. ♦ Fig. Poftă, dorință arzătoare; dor. ◊ Loc. adv. Cu sete = cu pasiune, cu nesaț; p. ext. cu putere, cu violență, tare. – Lat. sitis.

sete sfs [At: PSALT. 134 / E: ml sitis, -is] 1 Stare fiziologică complexă constând din senzația particulară de uscăciune a mucoasei gurii și a gâtului și din impulsul de a bea lichide ca urmare a deshidratării țesuturilor organismului. 2 (Îlav) Cu (sau, reg, în) ~ Cu înverșunare Si: violent. 3 (Fig; pgn) Dorință (arzătoare). 4 (Îlav) Cu ~ Cu pasiune Si: stăruitor. 5 (Îal) Cu lăcomie. 6 (Îe) A-i fi cuiva ~ de ceva (sau de cineva) A fi cuprins de o dorință puternică. 7 (Înv) Secetă (2).

SÉTE s. f. Senzație fiziologică pe care o au oamenii, animalele sau păsările când simt nevoia să bea apă din pricina deshidratării țesuturilor organismului. ♦ Fig. Poftă, dorință arzătoare; dor. ♦ Loc. adv. Cu sete = cu pasiune, cu nesaț; p. ext. cu putere, cu violență, tare. – Lat. sitis.

SÉTE s. f. 1. Senzație pe care o au oamenii și animalele cînd simt nevoia să bea apă. Setea îmi era cumplită: mi se uscase limba în gură. SADOVEANU, N. F. 72. Spînul se preface că-i e sete și cere plosca cu apă de la stăpînu-său. CREANGĂ, P. 204. Așa jalnic de ce cînți? Ori ți-i foame, ori ți-i sete, Ori ți-i dor de codru verde? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106. 2. Fig. Poftă necumpătată, dorință arzătoare; dor. Setea cea mare de viață, setea adîncă îmi cuprinse sufletul. SADOVEANU, O. VI 66. Vorbește cum o îndeamnă ura, setea de răzbunare. GHEREA, ST. CR. II 261. De cine mi-i mie dor, Departe-i depărtișor; De cine mi-i mie sete, Nice-l văd, nice mă vede. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 124. ◊ Loc. adv. Cu sete = cu nesaț, p. ext. cu putere; tare, violent. Paloșul lui bătea repede în rînduri, cu sălbătăcie și cu sete. SADOVEANU, O. I 256. Îi arde cu sete cîteva palme. CARAGIALE, O. III 11. Cînd cu sete cauți forma ce să poată să le-ncapă. Să le scrii, cum cere lumea, vro istorie pe apă? EMINESCU, O. I 137.

SÉTE f. 1) Senzație fiziologică provocată periodic de necesitatea de a bea apă. ◊ A muri (sau a se usca) de ~ a fi foarte însetat. 2) fig. Dorință aprinsă. ~ de libertate.Cu ~ a) cu nesaț; cu pasiune; b) foarte tare; cu putere. [G.-D. setei] /<lat. silis

sete f. 1. trebuința de a bea: mi-e sete; 2. fig. poftă necumpătată: setea de aur; 3. ardoare, putere: a da cu sete. [Lat. SITIS].

séte f. fără pl. (lat. sĭtis, it. sete, pv. set, fr. soif, sp. sed, pg. sede). Nevoĭa de a bea: mĭ-e sete, mĭ-am astîmpărat setea. Fig. Dorință (poftă, lăcomie) necumpătată: setea de aur.

SÉTĂ, sete, s. f. (Bot.) Axă verticală protejată de o membrană care susține capsula cu spori la mușchiul de pământ. – Din lat. seta.

SÉTĂ, sete, s. f. (Bot.) Axă verticală protejată de o membrană care susține capsula cu spori la mușchiul de pământ. – Din lat. seta.

ȘES, ȘEÁSĂ, (1) șese, adj., (2, 3) șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan. 2. S. n. întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune. 3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. sessus.

setă sf [At: DN3 / Pl: ? / E: it, lat seta] (Blg) Păr vegetal țepos.

șes, șea [At: PSALT. HUR. 53v/9 / V: (reg) ~t, șeț, șez sn, a, ~c, ~tru, șeș sn / Pl: șeși, ~e a, ~uri sn, (înv) ~ure a / E: ml sessus (Par: al lui sedere „a ședea”)] 1 a (Rar; d. pământ, regiuni) Care este plan Si: drept (34), întins, neted, (rar) șesos. 2 a (Îvr; d. obiecte) Plat. 3 a (Gmt; îvr; îs) Triunghi șeț Triunghi plan. 4 sn Întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine Si: câmpie (1), (reg) pustă, șestină1 (1), (înv) șesime2 (1). 5 sn Suprafață plană de pământ situată într-o depresiune Si: (reg) șestină1 (2), zăpodie. 6 sn (Pop) Platou (pe munte sau pe deal) Si: (reg) șestină1 (3). 7 sn (Îvr; pex) Suprafață plană a obiectelor. 8 sn (Îvr) Parte a corpului patrupedelor cuprinsă între șolduri1 (2) și coaste.

ȘES, ȘEÁSĂ, (1) șese, adj., (2, 3) șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan. 2. S. n. Întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune. 3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. sessus.

ȘES2, ȘEÁSĂ, șese, adj. (Despre pămînturi, locuri, regiuni etc.) Neted, plan, întins. Au picat în coarnele unui țap care păștea pe un cîmp șes, foarte frumos. SBIERA, P. 166. Nilul mișcă valuri blonde pe cîmpii cuprinși de maur, Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur; Pe-a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adînc. EMINESCU, O. I 43. – Variantă: (învechit și regional) șeț, șeáță (ODOBESCU, S. A. 83, TEODORESCU, P. P. 111) adj.

SÉTĂ s.f. (Biol.) Păr vegetal țepos. [< it., lat. seta].

SÉTĂ s. f. 1. păr vegetal țepos. 2. pedicelul capsulei, la briofite. (< lat. seta)

ȘES2 șeásă (șeși, șése) rar (despre forme de relief) Care este întins și neted; plat. Câmp ~. /<lat. sessus, ~a, ~um

șes a. neted, fără înălțimi, vorbind de suprafețe: teren șes. [Lat. (LOCUS) SESSUS]. ║ n. 1. suprafață netedă; 2. mare întindere de pământ într’o țară: șesul Bărăganului.

șes, șeasă adj., pl. șeșĭ, șese (lat. sessus, așezat, part d. sidere, a se pune, a se așeza, și d. sedére, a ședea; it. pg. sesso, vfr. ses, sp. siesso, șezut, dos; alb. šeš, șes, cîmp). Neted, plan: loc șes, regiune șeasă. S. n., pl. urĭ. Cîmp, cîmpie: șesu Bărăganuluĭ. – Și șeț (pron. și șăț) în Olt. Argeș și aĭurea în Munt.

arată toate definițiile

Intrare: sete
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sete
  • setea
plural
genitiv-dativ singular
  • sete
  • setei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Sete
nume propriu (I3)
  • Sete
Intrare: setă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • se
  • seta
plural
  • sete
  • setele
genitiv-dativ singular
  • sete
  • setei
plural
  • sete
  • setelor
vocativ singular
plural
Intrare: șes (adj.)
adjectiv feminin (AF17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șa
  • șasa
plural
  • șese
  • șesele
genitiv-dativ singular
  • șese
  • șesei
plural
  • șese
  • șeselor
vocativ singular
plural
șes2 (adj.n.) adjectiv neutru
adjectiv neutru (AN1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șes
  • șesul
  • șesu‑
plural
  • șese
  • șesele
genitiv-dativ singular
  • șes
  • șesului
plural
  • șese
  • șeselor
vocativ singular
plural
adjectiv feminin (AF12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șea
  • șeasa
plural
  • șese
  • șesele
genitiv-dativ singular
  • șese
  • șesei
plural
  • șese
  • șeselor
vocativ singular
plural
adjectiv neutru (AN1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeț
  • șețul
  • șețu‑
plural
  • șețe
  • șețele
genitiv-dativ singular
  • șeț
  • șețului
plural
  • șețe
  • șețelor
vocativ singular
plural
șeață adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeață
  • șeața
plural
  • șețe
  • șețele
genitiv-dativ singular
  • șețe
  • șeței
plural
  • șețe
  • șețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sete

  • 1. Senzație fiziologică pe care o au oamenii, animalele sau păsările când simt nevoia să bea apă din cauza deshidratării țesuturilor organismului.
    exemple
    • Setea îmi era cumplită: mi se uscase limba în gură. SADOVEANU, N. F. 72.
      surse: DLRLC
    • Spînul se preface că-i e sete și cere plosca cu apă de la stăpînu-său. CREANGĂ, P. 204.
      surse: DLRLC
    • Așa jalnic de ce cînți? Ori ți-i foame, ori ți-i sete, Ori ți-i dor de codru verde? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A muri (sau a se usca) de sete = a fi foarte însetat.
      surse: NODEX
    • 1.2. figurat Poftă, dorință arzătoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dor dorință poftă attach_file 3 exemple
      exemple
      • Setea cea mare de viață, setea adîncă îmi cuprinse sufletul. SADOVEANU, O. VI 66.
        surse: DLRLC
      • Vorbește cum o îndeamnă ura, setea de răzbunare. GHEREA, ST. CR. II 261.
        surse: DLRLC
      • De cine mi-i mie dor, Departe-i depărtișor; De cine mi-i mie sete, Nice-l văd, nice mă vede. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 124.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. locuțiune adverbială Cu sete = cu pasiune, cu nesaț.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Cînd cu sete cauți forma ce să poată să le-ncapă. Să le scrii, cum cere lumea, vro istorie pe apă? EMINESCU, O. I 137.
          surse: DLRLC
        • 1.2.1.1. prin extensiune Cu putere, cu violență.
          surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tare (adv.) violent attach_file 2 exemple
          exemple
          • Paloșul lui bătea repede în rînduri, cu sălbătăcie și cu sete. SADOVEANU, O. I 256.
            surse: DLRLC
          • Îi arde cu sete cîteva palme. CARAGIALE, O. III 11.
            surse: DLRLC

etimologie:

setă

  • 1. botanică Axă verticală protejată de o membrană care susține capsula cu spori la mușchiul de pământ.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Pedicelul capsulei, la briofite.
      surse: MDN '00
  • 2. biologie Păr vegetal țepos.
    surse: DN

etimologie:

șes (adj.) șasă șeasă șeț șeață

  • 1. Despre pământuri, regiuni:
    exemple
    • Au picat în coarnele unui țap care păștea pe un cîmp șes, foarte frumos. SBIERA, P. 166.
      surse: DLRLC
    • Nilul mișcă valuri blonde pe cîmpii cuprinși de maur, Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur; Pe-a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adînc. EMINESCU, O. I 43.
      surse: DLRLC

etimologie: