sete sfs [At: PSALT. 134 / E: ml sitis, -is] 1 Stare fiziologică complexă constând din senzația particulară de uscăciune a mucoasei gurii și a gâtului și din impulsul de a bea lichide ca urmare a deshidratării țesuturilor organismului. 2 (Îlav) Cu (sau, reg, în) ~ Cu înverșunare Si: violent. 3 (Fig; pgn) Dorință (arzătoare). 4 (Îlav) Cu ~ Cu pasiune Si: stăruitor. 5 (Îal) Cu lăcomie. 6 (Îe) A-i fi cuiva ~ de ceva (sau de cineva) A fi cuprins de o dorință puternică. 7 (Înv) Secetă (2).