8 definiții pentru însetoșare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNSETOȘARE s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a însetoșa; însetare. – V. însetoșa.
ÎNSETOȘARE s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a însetoșa; însetare. – V. însetoșa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
însetoșare sf [At: DA ms / V: (reg) ~săt~ / Pl: ~șări / E: însetoșa] (Îrg) 1 Însetare (1). 2 (Fig) Dorință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSETOȘARE s. f. (Învechit) Faptul de a fi însetoșat; însetare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
însetoșare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. însetoșării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
însetoșare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. însetoșării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
însetoșare s. f., g.-d. art. însetoșării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNSETOȘARE s. v. însetare, sete.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
însetoșare s. v. ÎNSETARE. SETE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
însetoșare, însetoșărisubstantiv feminin
etimologie:
- însetoșa DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.