17 definiții pentru sesiza sezisa

school Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SESIZÁ, sesizez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a înțelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunoștință, a ține seamă, a-i păsa de cineva sau de ceva. 2. A înștiința o autoritate (în scris) despre un caz care trebuie cercetat; a se adresa unui organ de jurisdicție pentru rezolvarea unei pricini. – După fr. saisir.

sesiza [At: I. NEGRUZZI, S. I, 241 / V: sezisa / Pzi: ~zez / E: fr saisir] 1 vt (C. i. autorități, organe ale justiției etc.) A aduce la cunoștință, verbal sau în scris, un caz (considerat ilegal) în vederea cercetării și soluționării lui. 2 vt (C. i. ilegalități, abateri etc.) A comunica (de obicei în scris) unei autorități, unui organ al justiției etc. pentru a lua măsurile care se impun. 3 vt(a) A denunța public o neregulă. 4 vr (D. autorități, organe de justiție etc.) A lua în considerare, în cercetare, spre analiză o ilegalitate, o abatere etc. pentru a o soluționa. 5 vt A pătrunde cu mintea Si: a înțelege, a pricepe (1), a observa (2), a descoperi, a remarca, a prinde, (rar) a priza2. 6 vt A face cunoscut Si: a dezvălui, a releva, a revela (1). 7 vr A fi șocat la aflarea unei vești.

SESIZÁ, sesizez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a înțelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunoștință, a ține seamă, a-i păsa de cineva sau de ceva. 2. A înștiința o autoritate despre un caz care trebuie luat în cercetare; a deferi o pricină spre rezolvare autorității competente. – După fr. saisir.

SESIZÁ vb. I. tr. 1. A prinde, a pătrunde cu mintea; a observa, a descoperi. ♦ refl. A lua cunoștință, a ține seama (de ceva). 2. A încunoștința, a arăta (ceva) unei autorități; a se adresa justiției. [Var. sezisa vb. I. / după fr. saisir].

SESIZÁ vb. I. tr. 1. a pătrunde cu mintea, a pricepe, a înțelege; a observa, a descoperi. 2. a înștiința o autoritate despre un caz care trebuie luat în cercetare; a se adresa justiției. II. refl. a lua cunoștință, a ține seamă (de ceva). (după fr. saisir)

A SESIZÁ ~éz tranz. 1) (esența lucrurilor) A-și însuși prin activitatea gândirii; a ajunge să pătrundă cu mintea; a înțelege; a pricepe; a concepe. 2) (organe oficiale) A pune la curent (pentru a se lua măsuri). 3) (despre sisteme tehnice) A descoperi, semnalizând. /<fr. saisir

A SE SESIZÁ mă ~éz intranz. A reacționa la o informație primită; a ține cont de știrile parvenite. /<fr. saisir

SEZISÁ, sezisez, vb. I. 1. Tranz. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a înțelege; p. ext. a observa, a descoperi. Poeții sezisează ceea ce este nou și duce omenirea înainte. BENIUC, P. 93. O clipă de suspensie pînă sezisează situația. SEBASTIAN, T. 360. 2. Tranz. A înștiința autoritățile despre un caz care trebuie luat în cercetare; a deferi o pricină spre rezolvare autorității competente, a se adresa unei autorități (mai adesea justiției). Membrii de partid... au întotdeauna imperioasa datorie să observe abaterea de la linie și, după ce s-au convins de aceasta, să seziseze pe cei în drept. SAHIA, U.R.S.S. 74. ◊ Refl. pas. S-a sezisat parchetul și s-a reclamat Ministerului de Război. CARAGIALE, O. III 260. 3. Refl. A lua cunoștință, a ține seamă (de ceva).

SEZISÁ, sezisez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a înțelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunoștință, a ține seamă. 2. A înștiința o autoritate despre un caz care trebuie luat în cercetare; a deferi o pricină spre rezolvare autorității competente. – După fr. saisir.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sesizá (a ~) vb., ind. prez. 3 sesizeáză

sesizá vb., ind. prez. 1 sg. sesizéz, 3 sg. și pl. sesizeáză, imperf. 3 sg. sesizá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SESIZÁ vb. 1. v. observa. 2. v. constata. 3. v. înțelege. 4. v. intui. 5. a intui, a înțelege, (livr.) a priza, (fig.) a dibui, a mirosi, a prinde, (înv. fig.) a pricepe. (I-a ~ intențiile.) 6. a arăta, a dezvălui, a releva, a revela. (A ~ conducerii dificultățile întâmpinate.)

SESIZA vb. 1. a observa, a percepe, a remarca, a reține, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 2. a constata, a observa, a remarca, a vedea, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 3. a înțelege, a percepe, a pricepe, (fig.) a pătrunde. (A ~ sensul celor citite.) 4. a ghici, a intui, a întrevedea, a întrezări, a prevedea, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A ~ desfășurarea evenimentelor.) 5. a intui, a înțelege, (livr.) a priza, (fig.) a dibui, a mirosi, a prinde, (înv. fig.) a pricepe. (I-a ~ intențiile.) 6. a arăta, a dezvălui, a releva, a revela. (A ~ conducerii dificultățile întîmpinate.)

Intrare: sesiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sesiza
  • sesizare
  • sesizat
  • sesizatu‑
  • sesizând
  • sesizându‑
singular plural
  • sesizea
  • sesizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sesizez
(să)
  • sesizez
  • sesizam
  • sesizai
  • sesizasem
a II-a (tu)
  • sesizezi
(să)
  • sesizezi
  • sesizai
  • sesizași
  • sesizaseși
a III-a (el, ea)
  • sesizea
(să)
  • sesizeze
  • sesiza
  • sesiză
  • sesizase
plural I (noi)
  • sesizăm
(să)
  • sesizăm
  • sesizam
  • sesizarăm
  • sesizaserăm
  • sesizasem
a II-a (voi)
  • sesizați
(să)
  • sesizați
  • sesizați
  • sesizarăți
  • sesizaserăți
  • sesizaseți
a III-a (ei, ele)
  • sesizea
(să)
  • sesizeze
  • sesizau
  • sesiza
  • sesizaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sezisa
  • sezisare
  • sezisat
  • sezisatu‑
  • sezisând
  • sezisându‑
singular plural
  • sezisea
  • sezisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sezisez
(să)
  • sezisez
  • sezisam
  • sezisai
  • sezisasem
a II-a (tu)
  • sezisezi
(să)
  • sezisezi
  • sezisai
  • sezisași
  • sezisaseși
a III-a (el, ea)
  • sezisea
(să)
  • seziseze
  • sezisa
  • sezisă
  • sezisase
plural I (noi)
  • sezisăm
(să)
  • sezisăm
  • sezisam
  • sezisarăm
  • sezisaserăm
  • sezisasem
a II-a (voi)
  • sezisați
(să)
  • sezisați
  • sezisați
  • sezisarăți
  • sezisaserăți
  • sezisaseți
a III-a (ei, ele)
  • sezisea
(să)
  • seziseze
  • sezisau
  • sezisa
  • sezisaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sesiza sezisa

  • 1. A cuprinde cu mintea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pricepe înțelege attach_file un exemplu
    exemple
    • O clipă de suspensie pînă sezisează situația. SEBASTIAN, T. 360.
      surse: DLRLC
  • 2. A înștiința o autoritate (în scris) despre un caz care trebuie cercetat; a se adresa unui organ de jurisdicție pentru rezolvarea unei pricini.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Membrii de partid... au întotdeauna imperioasa datorie să observe abaterea de la linie și, după ce s-au convins de aceasta, să seziseze pe cei în drept. SAHIA, U.R.S.S. 74.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv S-a sezisat parchetul și s-a reclamat Ministerului de Război. CARAGIALE, O. III 260.
      surse: DLRLC

etimologie: