SEZISA, sezisez, vb. I. 1. Tranz. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a înțelege; p. ext. a observa, a descoperi. Poeții sezisează ceea ce este nou și duce omenirea înainte. BENIUC, P. 93. O clipă de suspensie pînă sezisează situația. SEBASTIAN, T. 360. 2. Tranz. A înștiința autoritățile despre un caz care trebuie luat în cercetare; a deferi o pricină spre rezolvare autorității competente, a se adresa unei autorități (mai adesea justiției). Membrii de partid... au întotdeauna imperioasa datorie să observe abaterea de la linie și, după ce s-au convins de aceasta, să seziseze pe cei în drept. SAHIA, U.R.S.S. 74. ◊ Refl. pas. S-a sezisat parchetul și s-a reclamat Ministerului de Război. CARAGIALE, O. III 260. 3. Refl. A lua cunoștință, a ține seamă (de ceva).