serai sn [At: (a. 1633) MAG. IST. IV, 318/25 / V: (înv) ~l, sar~ (Pl: saraie) / Pl: ~uri / E: tc seray, saray, fr sérail, ger Serail] 1 Palat¹ al sultanului sau al marilor demnitari turci din Imperiul Otoman. 2 (Pgn) Palat¹. 3 (Prc) Apartament destinat cadânelor într-un palat turcesc Si: harem. 4 (Îvr) Locuință. 5-7 (Reg) Grajd (1-3). 8 Șopron (1).

SERÁI, seraiuri, s. n. (Turcism învechit; și în forma sarai) 1. Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci, p. ext. orice palat; (prin restricție) apartament destinat cadînelor într-un palat turcesc (v. harem). Prin mîndrele grădini în cer ridică Seraiuri albe cupole de aur. EMINESCU, O. IV 209. O sultană jună se uita pe mare De la o fereastră din al ei serai. BOLINTINEANU, O. 101. Nepoata sultanului, Copilița hanului... Pe sîrb iată că-l zărea Din serai de la zebrea. ALECSANDRI, P. P. 106. O să-mi fac o pereche de case să le întreacă pe ale armașului, saraiuri, bre! nu glumă. FILIMON, C. 172. ♦ Reședință; locuință. Aici se duseră la saraiul guvernatorului militar. Acest sarai era o casă veche, jumătate dărîmată. BOLINTINEANU, O. 267. Am văzut cu mare bucurie peștera sau, mai bine a zice, saraiul lui, mai bine întemeiat decît înainte. DRĂGHICI, R. 116. 2. (Regional) Șură, șopron. Strămurare a descălecat la al nouălea bordei, a dus calul sub un sarai șubred de stuf. SADOVEANU, N. P. 375. ♦ Cămară, hambar. (Poetic) S-au mișcat cu repejune pe drumeagul țarinii; le-a tăiat calea un popîndău ce-și aduna grîne în saraiul său subpămîntean. SADOVEANU, N. P. 46. – Variantă: sarái s. n.

SERÁI ~uri n. înv. Palat al sultanului sau al unor mari demnitari turci. /<turc. seray, saray, fr. sérail, germ. Serail

seráĭ V. saraĭ.

sarai sn vz serai

serail sn vz serai

Bosna-Serai n. numit și Seraievo, oraș în Bosnia cu 70.000 loc.

saraiu n. 1. palatul Sultanului: safundă n umbra mărețului saraiu AL.; 2. palatul Domnului: când se trezia Măria sa, el striga prin saraiu... AL.; 3. palat în genere: o pereche de case... saraiuri, nu glumă! FIL. [Turc. SARÁY, palat].

saráĭ și (rar) seráĭ n., pl. urĭ (turc. saraĭ, palat, d. pers. seraĭ, palat; ngr. sarai, alb. bg. sîrb. saráĭ; rus. [d tăt.] saráĭ, șopron. V. sarailie, carvasara. Cp. cu polată). Vechĭ. Palatu sultanuluĭ, al mareluĭ vizir, al unuĭ pașă, al domnilor româneștĭ orĭ al agenților româneștĭ la Constantinopol. Palat în general. Azĭ. Nord. Staul: gunoĭu adunat lîngă seraĭu vitelor (VR. 1923, 4, 24). Bas. (după rus.) Șopron, remiză. V. samalîc.

serái s. n., pl. seráiuri

serái s. n., pl. seráiuri

serai

seraiu, -iuri.

SERÁI s. harem.

SERÁI s. v. curte, grajd, palat, staul.

serai s. v. CURTE. GRAJD. PALAT. STAUL.

SERAI s. harem. (~ turcesc.)

sarái (saráiuri), s. n. – Palat la turci. – Var. serai. Mr. sărae. Tc. (per.) saray (Eguilaz 493; Șeineanu, II, 314; Lokotsch 1842), cf. ngr. σεράγι, alb., bg., rus. sarai, it. serraglio, fr. sérail (› var.) sp. serrallo (REW 7595b).