22 de definiții pentru palat (arhit.) palată palaț paleaț palută pălat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALÁT2, palate, s. n. Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care este folosită ca reședință de un nobil, un suveran, un șef de stat ori de guvern; p. gener. clădire mare luxoasă. [Pl. și: (pop.) palaturi] – Din ngr. paláti, lat. palatium.

palat1 sn [At: CORESI, EV. 524 / V: (îvp) păl~, (înv) ~tă sf, ~aț[1], ~eaț, (reg) ~u[2] sf / Pl: ~e, (îvp) ~uri / E: ngr παλάτι, lat palatium, pn pałac, slv палата, полата] 1 Clădire somptuoasă care servește ca reședință unui suveran, unei personalități, unei autorități, unei instituții etc. 2 (Pgn) Clădire mare, luxoasă. 3 Suveran împreună cu anturajul său. modificată

  1. În original, fără accent — LauraGellner
  2. Variantele paleaț și palu sunt scrise incorect în original: ~leaț și ~lu LauraGellner

PALÁT2, palate, s. n. Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care servește ca reședință unui suveran, ca locuință unei personalități etc.; p. gener. clădire mare luxoasă. [Pl. și: (pop.) palaturi] – Din ngr. paláti, lat. palatium.

PALÁT2, palate, s. n. Clădire somptuoasă, caracterizată printr-o arhitectură monumentală, în care își are sediul o autoritate, o instituție sau care servește ca reședință unui suveran; p. ext. casă mare, boierească. Cu timpul cad palatele regale Și zboară stol de lilieci prin sale. COȘBUC, P. II 287. [Moșneagul] cum ajunge în tîrg, se duce cu pieptul deschis drept la palatul împăratului. CREANGĂ, P. 80. Lună tu, stăpîn-a mării... Cîte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți! EMINESCU, O. I 130. ◊ (Poetic) Aruncă [buzduganul] în sus aproape de palatul de nori al lunii. EMINESCU, N. 4. – Pl. și: (învechit) palaturi (ISPIRESCU, L. 8, ALECSANDRI, P. I 191).

PALÁT2 ~e n. 1) Clădire mare și somptuoasă care servește, de obicei, drept reședință a unui suveran sau ca locuință a unei personalități. 2) (urmat de un determinativ la genitiv) Edificiu monumental de menire socială. ~ul de Cultură și Artă. ~ul Congreselor. /<ngr. paláti, lat. palatium

palat n. 1. clădire mare și luxoasă, locuită de un suveran, de o autoritate sau de un personaj însemnat; 2. suveranii și oamenii palatului: revoluțiune de palat; 3. fig. casă măreață; 4. edificiu unde rezidă tribunalele, corpurile legiuitoare. ║ n. Anat. numele științific al cerului gurii.

1) palát n., pl. e (ngr. paláti, d. lat. Palatium, dealu Palatin și [pin ext.] casa împăratuluĭ Aŭgúst, situată pe acest deal; it. palazzo, engl. germ. palast, rus. paláta. V. păraț). Casă mare și sumptuoasă (locuită de un suveran orĭ de un personagiŭ ilustru). Suveranu, stăpînu palatuluĭ și alte persoane care locuĭesc în palat: o revoluțiune de palat. Mare edificiŭ public: palatu universitățiĭ, palatu justițiiĭ, palatu administrativ.Vechĭ. Azĭ. Maram. polátă, pl. e (sîrb. polata, bg. polat), palútă (ung. polota) și paleaț n., pl. ețe saŭ eațurĭ (pol. palac, d. it. palazzo). V. polată și hardughie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

palát (arhit.) s. n., pl. paláte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PALÁT s. curte, (Transilv.) pălută, (Transilv. și Mold.) polată, (înv.) aulă, serai. (Balul de la ~.)

PALAT s. curte, (Transilv.) pălută, (Transilv. și Mold.) polată, (înv.) aulă, serai. (Balul de la ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

palát (paláte), s. n. – Castel. – Var. pl. palaturi. Mr. pălate. Lat. palatium, probabil prin intermediul mgr. παλάτι (Meyer, Neugr. St., III, 51; Candrea, Noua R. rom., III, 23; Densusianu, Rom., XXXIII, 282), cf. tc. balat, alb. paljat, bg. palat, ceh., rus. palata. Este dubletul lui păraț, v. aici; al lui polată, s. f. (Trans., palat), mr. pulată, din bg., sb. polata (Conev 81); al lui palută, s. f. (Trans., palat), din mag., sb. polota; al lui paleaț, s. n. (palat), din it. palazzo, poate prin intermediul pol. palac, sec. XVII, înv. și al lui palat, s. n. (cerul gurii), traducere din fr. palais. Der. directă din lat. (Koerting 6792) nu e posibilă. – Der. pălătui, vb. (a locui într-un palat). Der. neol. (din fr.) palatal, adj.; palatin, adj.; palatinat, s. n.; paladin, s. m.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUCKINGHAM PALACE [bákiŋgəm pælis], reședința londoneză a suveranilor britanici. Numele provine de la clădirea construită în sec. 18 pentru ducii de Buckingham, cumpărată în 1761 de regele George III pentru soția sa. Regina Victoria i-a dat actuala folosință.

Intrare: palat (arhit.)
palat1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palat
  • palatul
  • palatu‑
plural
  • palate
  • palatele
genitiv-dativ singular
  • palat
  • palatului
plural
  • palate
  • palatelor
vocativ singular
plural
palată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
palaț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paleaț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
palută
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pălat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
palat2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palat
  • palatul
  • palatu‑
plural
  • palaturi
  • palaturile
genitiv-dativ singular
  • palat
  • palatului
plural
  • palaturi
  • palaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

palat (arhit.) palată palaț paleaț palută pălat

  • 1. Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care este folosită ca reședință de un nobil, un suveran, un șef de stat ori de guvern.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cu timpul cad palatele regale Și zboară stol de lilieci prin sale. COȘBUC, P. II 287.
      surse: DLRLC
    • [Moșneagul] cum ajunge în tîrg, se duce cu pieptul deschis drept la palatul împăratului. CREANGĂ, P. 80.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Clădire mare luxoasă.
      surse: DEX '09 DLRLC antonime: bojdeucă attach_file 2 exemple
      exemple
      • Lună tu, stăpîn-a mării... Cîte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți! EMINESCU, O. I 130.
        surse: DLRLC
      • poetic Aruncă [buzduganul] în sus aproape de palatul de nori al lunii. EMINESCU, N. 4.
        surse: DLRLC

etimologie: