2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEDUCÉRE, seduceri, s. f. Faptul de a seduce; seducție. – V. seduce.

seducere sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: seduce] 1-7 Seducție (1-7).

SEDÚCERE, seduceri, s. f. Faptul de a seduce; seducție. – V. seduce.

SEDÚCERE, seduceri, s. f. Faptul de a seduce; seducție.

SEDÚCERE s.f. Acțiunea de a seduce și rezultatul ei; seducție. [< seduce].

SEDÚCE, sedúc, vb. III. Tranz. 1. A incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc. 2. (Despre bărbați) A abuza de buna-credință a unei femei sau a unei minore, ademenind-o și determinând-o să întrețină relații sexuale, cu promisiuni înșelătoare; a ademeni; a înșela, a amăgi; a corupe. – Din lat. seducere. Cf. fr. séduire.

seduce vta [At: NEGULICI / V: (îvr) sedui / Pzi: seduc / E: lat seducere, fr séduire] 1 (D. oameni) A atrage prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase, prin daruri etc. (determinând să greșească) Si: a ademeni, a ispiti, a înșela, a momi (1). 2 A induce în eroare, abuzând de încrederea cuiva Si: a amăgi, a înșela, a momi (1), (îrg) a prilesti (1), (înv) a aromi, a celui, a încelui. 3 (Spc; mai ales d. bărbați; c. i. mai ales fete sau femei) A abuza de buna-credință a cuiva prin promisiuni pe care nu intenționează să le respecte ulterior, dar făcute în scopul de a obține acceptarea de a avea raporturi sexuale Si: a ademeni, a înșela, (îrg) a prilesti (1), (înv) a celui, a încelui, (îvr) a seduiza. 4 (Jur; d. bărbați; c. i. minore) A comite infracțiunea de a determina, prin promisiuni mincinoase de căsătorie, să aibă raporturi sexuale Si: a corupe. 5 (D. oameni sau d. acțiunile, manifestările etc. lor) A exercita o influență covârșitoare, o chemare irezistibilă Si: a ademeni, a atrage, a ispiti, a îmbia, a tenta (1), (înv) a năpăstui (1). 6 A produce o impresie favorabilă puternică, o stare de bucurie, de mulțumire, de satisfacție, de entuziasm etc. Si: a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încânta, a prinde, a răpi2, a subjuga, a vrăji.

SEDÚCE, sedúc, vb. III. Tranz. 1. A incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc. 2. (Despre bărbați) A abuza de buna-credință a unei femei, ademenind-o și determinând-o să întrețină relații sexuale, cu promisiuni înșelătoare; a ademeni; a înșela, a amăgi. – Din lat. seducere. Cf. fr. séduire.

SEDÚCE, sedúc, vb. III. Tranz. 1. A încînta, a captiva, a subjuga. Nu înțelege, dar aprobă, sedusă de «manierele» lui Ștefan. SEBASTIAN, T. 123. Ș-orice limbă amuțește, ș-orice suflet e sedus... Gestul lui e o minune, gura lui, rubin și perle. MACEDONSKI, O. I 151. ♦ A atrage, a ispiti, a tenta. Dan zîmbi. Îl seduse o glumă. VLAHUȚĂ, O. A. III 30. 2. A determina pe cineva (prin promisiuni sau perspective ispititoare) să greșească, a-l ademeni la rău, a-l cîștiga pentru o acțiune blamabilă; a corupe. Ținut-au drept aceea dracii sobor, cum ar putea supune și pe cucernicul părinte. Și-a ieșit din sobor așa, că cel mai mișel dintre draci să fie îndatorat a seduce pe sfîntul părinte. RETEGANUL, P. II 65. ♦ (Despre bărbați) A abuza de buna-credință a unei femei. Un june donjuan bucureștean se jura «pe onoare» că a sedus o fată după ce i-a promis s-o ia de nevastă. ALECSANDRI, S. 47.

SEDÚCE vb. III. tr. 1. A atrage, a încânta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare etc.). 2. (Despre bărbați) A ademeni, a amăgi o femeie; (p. ext.) a înșela. ♦ (Jur.) A săvârși o seducție. [P.i. sedúc. / < lat. seducere, cf. fr. séduire].

SEDÚCE vb. tr. 1. a atrage, a încânta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare). 2. (despre bărbați) a ademeni o femeie. ◊ (jur.) a săvârși o seducție. (< lat. seducere, după fr. séduire)

A SEDÚCE sedúc tranz. 1) (persoane) A căuta să pună stăpânire pe deplin (prin comportare, exterior, vorbe etc.); a capta prin însușiri deosebite; a cuceri. 2) fig. (despre lucruri, activități etc.) A atrage foarte puternic; a fascina; a captiva. 3) (persoane) A determina la relații sexuale prin promisiuni false; a ademeni; a înșela. 4) A face să ajungă în stare de declin moral; a corupe; a perverti; a declasa; a vicia. /<lat. seducere, fr. séduire

seduce v. 1. a induce în eroare, a amăgi: a seduce marturii; 2. fig. a câștiga printr’o atracțiune irezistibilă: a seduce prin elocvența sa.

*sedúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat se-dúcere. V. duc). Atrag pin farmec: acest orator te seduce pin elocuență. Atrag, amăgesc, înșel, abuzez de.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sedúcere s. f., g.-d. art. sedúcerii; pl. sedúceri

sedúce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sedúc, 1 pl. seducem, 2 pl. seduceți; imper. 2 sg. sedu, neg. nu seduce; part. sedus


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEDÚCERE s. 1. v. încântare. 2. ademenire, atracție, ispită, seducție, tentație, (înv.) blaznă, iscușenie, năpastă, săblaznă, scandală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~ii.) 3. ademenire, amăgire, momire, seducție. (~ unei fecioare.) 4. corupere, corupție, pervertire, seducție. (~ unei minore.)

arată toate definițiile

Intrare: seducere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seducere
  • seducerea
plural
  • seduceri
  • seducerile
genitiv-dativ singular
  • seduceri
  • seducerii
plural
  • seduceri
  • seducerilor
vocativ singular
plural
Intrare: seduce
verb (VT643)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • seduce
  • seducere
  • sedus
  • sedusu‑
  • seducând
  • seducându‑
singular plural
  • sedu
  • seduce
  • seduceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • seduc
(să)
  • seduc
  • seduceam
  • sedusei
  • sedusesem
a II-a (tu)
  • seduci
(să)
  • seduci
  • seduceai
  • seduseși
  • seduseseși
a III-a (el, ea)
  • seduce
(să)
  • sedu
  • seducea
  • seduse
  • sedusese
plural I (noi)
  • seducem
(să)
  • seducem
  • seduceam
  • seduserăm
  • seduseserăm
  • sedusesem
a II-a (voi)
  • seduceți
(să)
  • seduceți
  • seduceați
  • seduserăți
  • seduseserăți
  • seduseseți
a III-a (ei, ele)
  • seduc
(să)
  • sedu
  • seduceau
  • seduseră
  • seduseseră
sedui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

seducere

  • 1. Faptul de a seduce.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: seducție

etimologie:

  • vezi seduce
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

seduce sedui

  • 1. A incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc.
    exemple
    • Nu înțelege, dar aprobă, sedusă de «manierele» lui Ștefan. SEBASTIAN, T. 123.
      surse: DLRLC
    • Ș-orice limbă amuțește, ș-orice suflet e sedus... Gestul lui e o minune, gura lui, rubin și perle. MACEDONSKI, O. I 151.
      surse: DLRLC
  • 2. A determina pe cineva (prin promisiuni sau perspective ispititoare) să greșească, a-l ademeni la rău, a-l câștiga pentru o acțiune blamabilă.
    surse: DLRLC sinonime: corupe attach_file un exemplu
    exemple
    • Ținut-au drept aceea dracii sobor, cum ar putea supune și pe cucernicul părinte. Și-a ieșit din sobor așa, că cel mai mișel dintre draci să fie îndatorat a seduce pe sfîntul părinte. RETEGANUL, P. II 65.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre bărbați) A abuza de buna-credință a unei femei sau a unei minore, ademenind-o și determinând-o să întrețină relații sexuale, cu promisiuni înșelătoare.
      exemple
      • Un june donjuan bucureștean se jura «pe onoare» că a sedus o fată după ce i-a promis s-o ia de nevastă. ALECSANDRI, S. 47.
        surse: DLRLC
    • 2.2. științe juridice A săvârși o seducție.
      surse: DN

etimologie: