scripturi sfp vz scripete

SCRIPTURĂ, scripturi, s. f. 1. Scriere bisericească cuprinzând Vechiul și Noul Testament; Biblie. 2. (Înv.) Operă literară, științifică etc. 3. (Înv.) Însemnare, consemnare, relatare scrisă; text. 4. (Înv.) Scris¹ (2). – Din lat. scriptura.

chirigă sf [At: DA / Pl: ~igi / E: nct] (Reg) Scripete.

sclefețcă sf vz scripete

sclefețcăr sn vz scripete

sclifeț s vz scripete

sclip³ sm vz scripete

sclipete sm vz scripete^[1] corectat(ă)

sclipeț³ sm vz scripete

sclipeță^[1] sf vz scripete

scliptură sf vz scriptură

sclipț sm vz scripete

scrâptură sf vz scriptură

screptură sf vz scriptură

screpț sm vz scripete

scrip sm vz scripete

scripăt s vz scripete

scripătură sf vz scriptură

scripcă² sf vz scripete

scripet sn vz scripete

scripete sm [At: PLEȘOIANU, T. II, 89/30 / V: scripet (Pl: scripete sn și scripeți sm) sn, (îrg) scripeț (Pl: scripeți sm și scripețe sn) smn, scripț (Pl: scripți sm și scripțuri sn) smn, (reg) scrip (Pl: scripi sm și scripuri sn) smn, ~păt s, ~pcă sf, ~piț s, ~piță sf, script (Pl: scripți sm și scripțuri, scripturi sn) smn, ~pte, ~pturi sfp, ~pță sf, ~pție sf, screpț, sclefețcă sf, sclefețcăr, sclifeț, sclip, sclipete, sclipeț, sclipeță (A: nct) sf, sclipț, slipeță (A: nct) sf, cripeț (A: nct), zgripț / Pl: ~eți, (reg) ~ezi sm și (îvr) ~ețe sn / E: ns cf slv скрипати, rs скрипетъ „a scârțâi”] 1 Mecanism alcătuit dintr-o roată cu șanț periferic care servește la transmiterea unei forțe prin intermediul unui element flexibil (fir, cablu, lanț etc.) care se rulează pe șanț Si: (reg) scrivac (3). 2 (Pex) Dispozitiv bazat pe scripete (1), care servește la ridicarea unor greutăți Si: (reg) scrivac (4). 3 (Pan) Dispozitiv compus din două roți cu diametre diferite dispuse pe același ax, care formează un bloc comun situat deasupra războiului de țesut (manual), folosind la mișcarea ițelor. 4 (Reg; d. țesături; îla) În ~ Care a fost țesut în patru ițe, având o singură față. 5 (Reg; îe) A bate în ~eți A fi foarte supărat. 6 (Reg; îe) A sări în ~eți A sări de pe loc peste un obstacol ținând picioarele lipite. 7 (Atm; îvr) Articulație în formă de scripete (1). 8 (Reg; îf scripță) Unealtă de tors nedefinită mai îndeaproape. 9 (Reg; îf scripți) Vârtej cu care se ridică piatra morii Si: (reg) scrivac (5). 10 (Reg) Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 11 (Reg; îf scripcă, scripte) Parte a fântânii cu ajutorul căreia se coboară și se ridică cele două găleți. 12 (Reg; îf scripăt, script, scripte) Parte a sucalei care transmite mișcarea circulară a roții la axul pe care se află mosorul Si: (reg) duriță, durigă, garigă, rotiță. corectat(ă)

scripeț² smn vz scripete

scripiț s vz scripete

scripiță² sf vz scripete

script¹ sm vz scripete

script² sn vz scriptă¹

scriptă¹ [At: CORESI, ap. CP 202/20 / V: (îvr) script sn / Pl: ~te și (rar) ~uri / E: lat scripta cf ger Skripten] 1 sf (Îvr; îs) ~ta sfântă Scriptură (15). 2 av (Îvr; îf script) În scris¹ (14). 3 sfp (Înv) Documente (oficiale sau particulare). 4 sfp (Jur) Înscrisuri sub semnătură privată. 5 sfp (Înv; jur; îs) Verificare de ~te Procedură prin care organul de jurisdicție stabilește dacă scrierea sau semnătura unui act sub semnătură privată, contestat de partea căreia i se opune, îi aparține sau nu acesteia. 6 sfp Condici, registre, acte de evidență, de contabilitate etc. 7 sfp Însemnări cuprinse în scripte (6).

scripte sm vz scripete

scriptoră sf vz scriptură

scriptură sf [At: COD. VOR. 102/4 / V: (reg) sclip~, (îvr) ~toră, ~păt~, scrâp~, screp~ / Pl: ~ri și (rar) ~re / E: lat scriptura] 1 (Înv) Scriere (2-3). 2 (Ccr) Semn scris² sau tipărit (1). 3 (Rar; îs) ~ de mână Manuscris. 4 (Îe) A arăta cu (sau a pune în) ~ A scrie (1). 5 (Înv) Inscripție. 6 (Înv) Însemnare. 7 (Înv) Scrisoare (26). 8 (Înv) Act (doveditor). 9-11 (Înv) Scriere (6, 11-12). 12 (Înv; pex) Conținut al unei scrieri (1). 13 (Îvr) Contabilitate (3). 14 (Spc; sens curent; adesea lpl cu valoare de singular șîs sfânta ~, înv, ~ra sfântă) Carte sacră a mozaismului și a creștinismului alcătuită din Vechiul Testament și Noul Testament, cel din urmă fiind recunoscut numai de creștini Si: biblie, (îvr) scripta sfântă. 15 (Pex) Preceptele, legile etc. propovăduite de scriptură (13) sau de religia creștină. 16 (Înv; îs) ~ra cea veche sau vechea ~ Vechiul Testament. 17 (Înv; îs) ~ra cea nouă Noul Testament. 18 (Îlav) A treia zi după ~ri Prea târziu. 19 (Înv) Înțelesul strict al unui text Si: precept. 20 (Rar) Principiu. 21 (Înv; lpl) Scriere (14). corectat(ă)

scripț sm vz scripete

scripță sf vz scripete

scripție sf vz scripete

slipeță sf vz scripete

zgripț² sm vz scripete

SCRIPTURĂ, scripturi, s. f. 1. Scriere bisericească cuprinzând Vechiul și Noul Testament; Biblie. 2. (Înv.) Operă literară, științifică etc. 3. (Înv.) Însemnare, consemnare, relatare scrisă; text. 4. (Înv.) Scris¹ (2). – Din lat. scriptura.

SCRIPETE, scripeți, s. m. 1. Roată cu un mic șanț săpat în jurul ei, care servește la transmiterea unei forțe prin intermediul unui cablu sau al unui lanț care rulează pe șanț. ♦ Dispozitiv pentru mișcarea ițelor la țesăturile simple, format din două roți cu diametre diferite situate pe același ax și formînd un bloc comun așezat deasupra războiului de țesut. 2. Mufă (2). – Variantă: scripet (ARDELEANU, D. 249, ODOBESCU, S. I 342) s. m.

SCRIPTURĂ, scripturi, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Fel de a scrie, scris, caligrafie. Îl întîlnim... în josul uricelor pe care le compune și pe care le iscălește într-o frumoasă și ceteață scriptură. IORGA, L. I 132. Scriptura [lui Eminescu] este excesiv de îngrijită, pare că s-ar fi temut ca nu cumva din vreo aruncătură mai liberă a condeiului să iasă bănuiala că mintea i-ar mai fi cîtuși de puțin nestăpînită. CARAGIALE, N. S. 24. 2. Ceea ce este scris; însemnare, inscripție, text. Ce sînt scripturile astea de pe copaci? GALACTION, O. i 210. ◊ Fig. Stelele cerului se irosiră din albastrele adîncuri și, legînd frazele lor de argint, desfășurară încă o dată pămîntului scriptura lor cea fără tîlc. GALACTION, O. I 286. 3. Scriere, lucrare (literară, științifică); p. ext. conținutul ei. Cînd privesc zilele de aur a scripturilor romîne, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine. EMINESCU, O. I 31. Vă voi învăța scripturile filozofilor vechi care vă va aduce multă plăcere. DRĂGHICI, R. 197. ♦ (De obicei determinat prin «sfînta») Scriere bisericească cuprinzînd Vechiul și Noul Testament; Biblia. Am fost la sfînta învățătură. Ș-am învățat carte din scriptură. SEVASTOS, N. 105. Moarte pentru moarte, cumătre, arsură pentru arsură, că bine-o mai plesniși dinioare cu cuvinte din scriptură. CREANGĂ, P. 33. Adă-ți aminte de zisa scripturei și iartă greșiților tăi! NEGRUZZI, S. I 140.

SCRIPT¹ s. n. scenariul unui film, al unei emisiuni. (< engl. script)

script s. (anglicism) Scenariul unui film, al unei emisiuni ◊ „[...] schița unei lumi pe care actorii au căutat s-o diversifice în bună măsură după chipul și asemănarea lor mai mult decât după script.” Cont. 3 II 84 p. 13 (cf. fr. script; PR, DMC 1950)

SCRIPETE ~ți m. 1) Dispozitiv special pentru ridicarea greutăților. ~ fix. ~ mobil. 2) Dispozitiv constând din două roți fixate pe un ax comun, folosit pentru mișcarea ițelor la stative. /<rus. skripet

SCRIPTURĂ ~i f. înv. v. SCRIERE. ◊ Sfânta ~ scriere bisericească care cuprinde Vechiul și Noul Testament; Biblie. [G.-D. scripturii] /<lat. scriptura

scripete m. 1. rotilă de ridicat greutăți: cu scripeți se ridică bolovani sau bârne groase; 2. rotițe la stative spre ridicarea și lăsarea în jos a ițelor: 3. fig. pârghie: al minții scripet AL. [Cf. rus. SCRIPIETI, a scârțăi (s’a luat efectul pentru cauză)].

scriptură f. 1. scriere: zilele de aur a [!] scripturelor române EM.; 2. sfânta Scriptură, Vechiul și Noul Testament.

scrípete m., pl. țĭ, saŭ n., pl. tot ca sing. (bg. skripec [de unde s’a făcut rom. *scripeț, pl. scripețĭ, și apoĭ un sing. analogic scripete], d. skripĭy, scîrțîĭ, vsl. skripati, rus. skripĭetĭ, de unde vine și skripka, scripcă). Vest. Macara, rotiță pe care o învîrtește o sfoară saŭ o funie de care e legată o greutate, care funie, pin învîrtirea rotițeĭ, e ferită de roadere. – In est scripț, n pl. urĭ.

scriptúră f., pl. ĭ (lat. scriptura). Scriere, carte. Sfînta Scriptură, Biblia, Vechiu și Nou Testament.

scripete s. m., art. scripetele; pl. scripeți

+script (scenariu) s. n.

Scriptura v. Sfânta Scriptură

scriptură (operă, însemnare) (înv.) s. f., g.-d. art. scripturii; pl. scripturi

!Sfânta Scriptură/Scriptura (Biblia) s. propriu f. art., neart. Scriptură (în ~), g.-d. art. Sfintei Scripturi/Scripturii

scripete s. m., pl. scripeți

scriptură (operă, însemnare) (înv.) s. f., g.-d. art. scripturii; pl. scripturi

Scriptură (Biblia) s. propriu f., g.-d. Scripturii

Sfânta Scriptură s. propriu f., g.-d. Sfintei Scripturi

scripete s. m., pl. scripeți

Scriptură (scrierea de bază a creștinismului) s. pr. f.

scriptură s. f., g.-d. art. scripturii; pl. scripturi

Sfânta Scriptură adj. + s. f.

scripete

scripete, -ți.

SCRIPETE s. (TEHN.) 1. muflă, palan. (~ pentru ridicarea greutăților.) 2. căluș. (~ la ițele războiului de țesut.)

SCRIPTURĂ s. v. consemnare, epistolă, epistolie, indicație, inscripție, înregistrare, lucrare, menționare, operă, ortografie, precizare, prescripție, prevedere, scriere, scris, scrisoare, specificare, text.

SCRIPTURĂ s. (BIS.) biblie, sfânta scriptură.

SCRIPETE s. (TEHN.) 1. muflă, palan. (~ pentru ridicarea greutăților.) 2. căluș. (~ la ițele războiului de țesut.)

scriptură s. v. CONSEMNARE. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. INDICAȚIE. INSCRIPȚIE. ÎNREGISTRARE. LUCRARE. MENȚIONARE. OPERĂ. ORTOGRAFIE. PRECIZARE. PRESCRIPȚIE. PREVEDERE. SCRIERE. SCRIS. SCRISOARE. SPECIFICARE. TEXT.

SCRIPTURĂ s. (BIS.) biblie, sfînta scriptură.

scriptură (-ri), s. f. – Scriere. – Mr. scriptură. Lat. scriptūra (REW 7746a), cf. it. scrittura, prov., cat., sp., port. escritura, fr. écriture, și scrie.

SCRÍPETE (< bg.) s. m. (TEHN.) Mecanism simplu al cărui organ principal este o roată prevăzută cu un canal periferic în care rulează un element flexibil (cablu, fir, lanț etc.), prin intermediul căruia este transmisă o forță. Este folosit fie pentru ridicat sau tras, fie pentru susținerea elementului flexibil (ex. s. de la funiculare). S. poate fi fix, în care caz forța de acționare este egală cu greutatea obiectului ridicat, sau mobil, în care caz forța de acționare este mai mică decât greutatea obiectului. V. și muflă, palan.

SFÂNTA SCRIPTURĂ, denumire dată „Bibliei” în scrierile religioase.