19 definiții pentru scris (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRIS1, (4) scrise, s. n. 1. Faptul de a scrie (1). ◊ Mașină de scris = mașină folosită pentru dactilografierea textelor. ◊ Loc. adj. și adv. În scris = notat (pe hârtie). 2. Fel propriu de a scrie al cuiva, mod particular de a caligrafia semnele grafice; scriere (2), scriitură (1), scriptură (4), scrisoare (3). 3. Acțiunea de a scrie (2), de a redacta o compoziție, o operă. ♦ Activitatea de scriitor, de publicist. 4. Ceea ce este scris, ceea ce rezultă în urma muncii de elaborare, de redactare; scriere (3). Folosește multe neologisme în scrisul său. ♦ Totalitatea operelor scrise aparținând unui popor, unei națiuni, unui scriitor. Scrisul românesc. [Pl. și: (2) scrisuri] – V. scrie.

scris1 sn [At: ȘINCAI, HR. I, 174/17 / Pl: ~uri / E: scrie] 1-11 Scriere (1-6, 8, 11-14). 12-13 (Îla) De ~ Cu (sau pe) care se scrie (1). 14-15 (Îljv) În ~ (Care se efectuează) prin intermediul unui text scris2 (1). 16 (Îal) Pe hârtie Si: (înv) cu scrisoare. 17 (Îlav) Cu ~ul Prin cuvinte scrise2 (1). 18 (Fig; rar) Pecete. 19 Activitatea de scriitor (1). 20 Profesia celui care scrie (26). 21 Înștiințare printr-un act, document etc. scris2. 22 (Reg; ccr) Scrisoare (26). 23 (Înv) Relatare scrisă2 Si: semnalare, povestire, însemnare. 24 (Îrg) Dovadă (1). 25 (Reg) Inventar. 26 (Ccr; iuz; lpl; cu determinări care arată felul) Acțiuni (11) (de valoare).

SCRIS1, (4) scrise, s. n. 1. Faptul de a scrie (1). ◊ Mașină de scris = mașină folosită pentru dactilografierea textelor. ◊ Loc. adj. și adv. În scris = notat (pe hârtie). 2. Fel propriu de a scrie al cuiva, mod particular de a caligrafia semnele grafice; scriere (2), scriitură (1), scriptură (4), scrisoare (3). 3. Acțiunea de a scrie (2), de a redacta o compoziție, o operă. ♦ Activitatea de scriitor, de publicist. 4. Ceea ce este scris, ceea ce rezultă în urma muncii de elaborare, de redactare; scriere (3). Folosește multe neologisme în scrisul său. ♦ Totalitatea operelor scrise aparținând unui popor, unei națiuni, unui scriitor. Scrisul românesc.V. scrie.

SCRIS2, (5) scrise, s. n. 1. Reprezentare prin semne grafice a sunetelor și a cuvintelor dintr-o limbă; scriere (1). Evoluția scrisului. Raportul dintre scris și vorbire.Vedeți că toate... se sfîrșesc cu «sară», dar, precum ați văzut, au deosebire în scris. NEGRUZZI, S. I 5. ◊ Loc. adj. și adv. (În opoziție cu verbal) În scris = scris, notat (pe hîrtie). Dă-mi în scris pe Gagamiță ăla, să nu-i uit numele. CARAGIALE, O. I 154. 2. Fel propriu de a scrie al cuiva; scriere, scriitură. Pe un plic e scrisul mare, puțin aplecat, al nevestei mele. CAMIL PETRESCU, U. N. 380. Îi recunoscu scrisul înainte de a desface plicul. C. PETRESCU, Î. II 151. Ea, dac-o primea, Scrisu-i cunoștea, Mult se bucura. TEODORESCU, P. P. 464. 3. (Popular) Notare, consemnare, comunicare scrisă; p. ext. hîrtie, document scris (sau tipărit); scrisoare, înscris. Ce urmează după obiceiul pămîntului, n-are nevoie de scris. DELAVRANCEA, O. II 137. Scris la Miiul trimetea Și la nuntă mi-l poftea. TEODORESCU, P. P. 509. ◊ Fig. [Eminescu] avea aerul unui sfînt tînăr, coborît dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. CARAGIALE, N. S. 9. 4. Acțiunea de a scrie, de a redacta o compoziție de orice fel. Axintie avea practica scrisului, compunerii, căci diacul era chemat adeseori să alcătuiască documente cu o formă literară împodobită și aleasă. IORGA, L. I 132. ♦ Activitatea de scriitor, de publicist. Toată lucrarea noastră publică acum este numai scrisul prin jurnale streine și romînești. GHICA, A. 468. 5. (De obicei la pl.) Ceea ce spune, relatează, demonstrează cineva într-o scriere de orice fel. Se apucase să aștearnă pe hîrtie lucruri curioase... Toți făceau haz de scrisele lui. SADOVEANU, E. 103. Teofil Steriu nu mai tăiase o carte de douăzeci de ani. Ce putea să afle din scrisul altora? C. PETRESCU, C. V. 143. Pe cînd ei beau și se înveseleau... bătîndu-și joc de scrisele împăratului... se ivi o umbră. ISPIRESCU, L. 143.

SCRIS3 ~uri n. 1) v. SCRIERE. 2) Fel propriu de a caligrafia semnele grafice. ~ neciteț. A falsifica ~ul cuiva. /v. a scrie

SCRIS1 ~e n. mai ales la pl. rar Ansamblu de semne convenționale făcute pe o suprafață plană (mai ales hârtie). /v. a scrie

scris n. 1. fapta de a scrie: cititul și scrisul; 2. ceva scris: voi credeați în scrisul vostru EM.; 3. pl. efecte emise de o societate în credit și admise la Banca națională: scrisuri fonciare urbane, rurale.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scris (în ~) loc. adj., loc. adv. (răspuns ~, a răspunde ~)

scris2 (reprezentare grafică a cuvintelor; cele redate prin scris) s. n., pl. (cele redate prin scris; scrieri) scrise / (feluri) scrisuri

scris2 (reprezentare grafică a cuvintelor, cele redate prin scris) s. n., pl. (cele redate prin scris, scrieri) scrise/ (feluri) scrisuri

scris s. n., pl. scríse/(feluri) scrísuri

în scris adv. (îți dau aceasta în scris).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCRIS s. v. act, document, dovadă, epistolă, epistolie, hârtie, izvor, înscris, piesă, scrisoare.

SCRIS s. 1. condei, grafie, scriitură, (pop.) slovă. (Are un ~ regulat.) 2. (rar) caligrafie. (~ îngrijit, clar.) 3. scriere, (rar) scriitură, (înv. și pop.) scrisoare, slovă, (înv.) scriptură. (Avea un ~ frumos.) 4. grafie, scriere, (rar) scriitură. (I-a recunoscut ~ul.) 5. alcătuire, compunere, creare, elaborare, întocmire, realizare, redactare, scriere, (înv.) izvodire, redacție, redijare. (~ul unei opere literare.) 6. stil. (Are un ~ nervos, vioi.)

scris s. v. ACT. DOCUMENT. DOVADĂ. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. HÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. PIESĂ. SCRISOARE.

SCRIS s. 1. condei, scriitură, (pop.) slovă. (Are un ~ regulat.) 2. (rar) caligrafie. (~ îngrijit, clar.) 3. scriere, (rar) scriitură, (înv. și pop.) scrisoare, slovă, (înv.) scriptură. (Avea un ~ frumos.) 4. grafie, scriere, (rar) scriitură. (I-a recunoscut ~.) 5. alcătuire, compunere, creare, elaborare, întocmire, realizare, redactate, scriere, (înv.) izvodire, redacție, redijare. (~ unei opere literare.) 6. stil. (Are un ~ nervos, vioi.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCRIS1 (< scrie) s. n. 1. Reprezentare prin semne convenționale a sunetelor sau a cuvintelor dintr-o limbă; scriere (1). ◊ Mașină de s. = mașină utilizată pentru scrierea mecanică a lucrărilor; este constituită dintr-un sistem de litere metalice, acționate de obicei prin apăsare pe claviatură, dintr-un suport mobil pentru hârtie și dispozitive auxiliare montate într-un șasiu. Prima încercare de a realiza o mașină de scris cu caractere de litere înșirate pe un cilindru, aparține inginerului britanic Henry Mill în 1714, dar prima mașină de scris a fost construită în 1828 de către americanul William A. Burt; dar producția de serie a început a fi realizată începând din 1873, având la bază proiectul tipografului american Ch. L. Sholes. În prezent, în mare parte, m. de s. sunt înlocuite de computere. 2. Mod particular de a caligrafia semnele grafice; fel de a scrie. 3. (Pop.) Notare, consemnare în scris; scrisoare. 4. Acțiunea de a redacta ceva. ♦ Activitatea de scriitor, de publicist. 5. Ceea ce relatează, demonstrează cineva într-o scriere (2).

Intrare: scris (s.n.)
scris3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scris
  • scrisul
  • scrisu‑
plural
  • scrise
  • scrisele
genitiv-dativ singular
  • scris
  • scrisului
plural
  • scrise
  • scriselor
vocativ singular
plural
scris4 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scris
  • scrisul
  • scrisu‑
plural
  • scrisuri
  • scrisurile
genitiv-dativ singular
  • scris
  • scrisului
plural
  • scrisuri
  • scrisurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scris, scrise / scris, scrisurisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Faptul de a scrie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scriere
    • format_quote Evoluția scrisului. Raportul dintre scris și vorbire. DLRLC
    • format_quote Vedeți că toate... se sfîrșesc cu «sară», dar, precum ați văzut, au deosebire în scris. NEGRUZZI, S. I 5. DLRLC
    • 1.1. Mașină de scris = mașină folosită pentru dactilografierea textelor. DEX '09 DEX '98
  • 2. Fel propriu de a scrie al cuiva, mod particular de a caligrafia semnele grafice; scriere, scriitură, scriptură, scrisoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe un plic e scrisul mare, puțin aplecat, al nevestei mele. CAMIL PETRESCU, U. N. 380. DLRLC
    • format_quote Îi recunoscu scrisul înainte de a desface plicul. C. PETRESCU, Î. II 151. DLRLC
    • format_quote Ea, dac-o primea, Scrisu-i cunoștea, Mult se bucura. TEODORESCU, P. P. 464. DLRLC
  • 3. popular Notare, consemnare, comunicare scrisă. DLRLC
    • format_quote Ce urmează după obiceiul pămîntului, n-are nevoie de scris. DELAVRANCEA, O. II 137.
    • format_quote figurat [Eminescu] avea aerul unui sfînt tînăr, coborît dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. CARAGIALE, N. S. 9.
    • 3.1. prin extensiune Hârtie, document scris (sau tipărit). DLRLC
      • format_quote Scris la Miiul trimetea Și la nuntă mi-l poftea. TEODORESCU, P. P. 509.
  • 4. (numai) singular Acțiunea de a scrie, de a redacta o compoziție, o operă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Axintie avea practica scrisului, compunerii, căci diacul era chemat adeseori să alcătuiască documente cu o formă literară împodobită și aleasă. IORGA, L. I 132. DLRLC
    • 4.1. Activitatea de scriitor, de publicist. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toată lucrarea noastră publică acum este numai scrisul prin jurnale streine și romînești. GHICA, A. 468. DLRLC
  • 5. Ceea ce este scris, ceea ce rezultă în urma muncii de elaborare, de redactare; scriere. DEX '09 DLRLC
    sinonime: scriere
    • format_quote Folosește multe neologisme în scrisul său. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Se apucase să aștearnă pe hîrtie lucruri curioase... Toți făceau haz de scrisele lui. SADOVEANU, E. 103. DLRLC
    • format_quote Teofil Steriu nu mai tăiase o carte de douăzeci de ani. Ce putea să afle din scrisul altora? C. PETRESCU, C. V. 143. DLRLC
    • format_quote Pe cînd ei beau și se înveseleau... bătîndu-și joc de scrisele împăratului... se ivi o umbră. ISPIRESCU, L. 143. DLRLC
    • 5.1. Totalitatea operelor scrise aparținând unui popor, unei națiuni, unui scriitor. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Scrisul românesc. DEX '09 DEX '98
  • comentariu Pentru sensul (2.) se folosește și forma de plural scrisuri. DEX '09
etimologie:
  • vezi scrie DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.