2 intrări

49 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scrintea sf vz scrinte

SCLINTI vb. IV v. scrânti.

SCRÂNTI, scrântesc, vb. IV. 1. Tranz. A deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa. ◊ Expr. (Fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greși. ♦ Refl. (Despre membre, articulații etc.) A se deplasa de la locul normal. 2. Refl. Fig. A-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a înnebuni, a se țicni. [Var.: scrinti, (reg.) sclinti vb. IV] – Din sl. krentati „a suci, a întoarce”.

SCRÂNTI, scrântesc, vb. IV. 1. Tranz. A deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa. ◊ Expr. (Fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greși. ♦ Refl. (Despre membre, articulații etc.) A se deplasa de la locul normal. 2. Refl. Fig. A-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a înnebuni, a se țicni. [Var.: scrinti, (reg.) sclinti vb. IV] – Din sl. krentati „a suci, a întoarce”.

SCRINTI vb. IV v. scrânti.

scrăti[1] v vz scrânti corectat(ă)

  1. În original, tipărit: scrăti1, deși un același cuvânt notat cu 2 nu există — LauraGellner

scrânti [At: PO 112/24 / V: (îvp) scrinti, (reg) ~răti, sclin~, sclân~, scân~, slân~ / Pzi: ~tesc / E: slv съкрѫнѫти] 1 vr (Med; d. oase sau d. extremitățile mobile ale oaselor) A se deplasa din poziția normală față de articulația din care face parte Si: a se luxa, a se departicula, a se disloca, a se răsuci, a se suci, (reg) a se proclinti. 2 vr (D. membre ale corpului) A suferi o deplasare a unui os, a unei articulații etc. din poziția normală Si: a se luxa, a se departicula, a se disloca, a se răsuci, a se suci, (reg) a se proclinti. 3 vt (Med; mai ales d. oameni, c. i. oase ori extremități mobile ale acestora sau membre ale corpului) A scoate din articulație, din poziția normală Si: a luxa, a departicula, a disloca, a răsuci, a suci, (reg) a proclinti. 4 vt (Îe) A o ~ A comite o eroare Si: a greși. 5 vt (Îae) A face o gafă, o prostie. 6 vt (Reg) A deplasa (1). 7 vr (Îvr; fig) A se abate de la convingerile sau hotărârile sale Si: a se clinti, a șovăi. 8 vr (Fig; d. oameni; adesea cu determinări ca „la minte”, „la cap” etc.) A-și pierde judecata Si: a înnebuni, a se sminti, a se țicni.

scrinte sf [At: LB / V: (reg) ~a, ~ee, ~tie (A: nct), ~tă, ~nțe / E: ns cf crintă, scânteie] (Bot) 1 (Trs) Liliac (Syringa vulgaris). 2 (Reg) Scumpie (Cotinus coggygria). 3 (Reg; îf scrintie) Lemnul-vântului (Syringa josikaea). 4 (Reg; îf scrintea) Scrântitoare (1) (Potentilla argentea). 5 (Reg; îf scrintee, scrintea) Coada-dracului (Potentilla anserina). corectat(ă)

SCRÎNTI, scrîntesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la oase, încheieturi, membre) A scoate din articulație, din poziția normală, a deplasa, a disloca; a luxa. Și-a scrîntit... vrun picior, dîndu-se de-a tumba pe vro căpiță de fîn. HOGAȘ, M. N. 28. Valeu!... că mi-am scrîntit piciorul. ALECSANDRI, T. I 113. Mîna pe baltac punea, Drept către zapciu pornea... Mîn-a dreaptă Că-i frîngea Și p-a stîngă I-o scrîntea. TEODORESCU, P. P. 603. ◊ Expr. A o scrînti = a face o prostie, o boroboață, a greși. Dascălul văzu că a cam scrîntit-o, și o întoarse pe foaia ailaltă. ISPIRESCU, L. 273. ♦ Fig. A deforma, a strica, a poci. Crezînd că drege ceea ce aripa zdrobitoare a timpului... stricase la gingașul monument al lui Neagoe, el n-a făcut altceva decît a-l altera și mai tare, decît a-l ciunti, a-l păta, a-l știrbi și a-l scrînti în multe părți ale sale. ODOBESCU, S. II 513. 2. Refl. Fig. (Despre oameni și despre facultățile lor mintale) A-și pierde dreapta judecată, a se zăpăci, a deveni dezechilibrat. Dacă i s-a scrîntit mințile, am eu pe cine mîna să i le pună la loc. CARAGIALE, O. III 90. – Variante: scrinti (EMINESCU, N. 70), sclinti (SADOVEANU, B. 41, ALECSANDRI, P. P. 17) vb. IV.

A SCRÂNTI ~esc tranz. (mâini, picioare, degete) A scoate din încheietură; a luxa; a dezarticula; a se disloca. ◊ A o ~ a face o prostie; a greși. /<sl. sukrononti

A SE SCRÂNTI mă ~esc intranz. A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se aliena; a se sminti; a înnebuni. /<sl. sukrononti

sclintì v. a scrinti: mâna dreaptă să-ți sclintească POP. [V. clintì].

scrinte f. pl. Tr. Bot. liliac. [Cf. scrintitoare].

scrintì v. 1. a face un os să iasă din locul său natural; 2. fig. a greși în vorbă sau în faptă: ai scrintit’o. [Și scrânti = slav. SŬKRĒNÕTI, a îndoi, a suci].

2) liliác m., pl. ĭecĭ (turc. ar. leĭlak, d. pers. lîlang, indigo; ngr. leĭl+aki, alb. lĭailĭa, bg. lilĕak, pol. lilak, ung. lile, it. lillà, fr. lilas, sp. lila și lilac, pg. lilaz. V. lulachĭ). Un copăcel oleaceŭ originar din Persia și care face florĭ micĭ violete, roșiatice saŭ albe cu miros plăcut și așezate în formă de strugurĭ (syringa vulgaris). – În Trans. ĭorgovan, scrinte și alt-fel.

scrínte f.? (cp. cu ceh. strenka, rus. strenĭ, ung. szelence, germ. zirene, zitrene, zirinken, d. lat. syringa, siringă și numele botanic al liliacului). Trans. Liliac (plantă).

scrîntésc (Trans.) scrintésc și (Bas.) crîntésc v. tr. (vsl. krentati, a întoarce, a suci, sŭkrennonti sen, a se răsuci, d. krontŭ, tors, sucit; srb. [s]kretati, rus. krutitĭ, skrutitĭ, pol. skrecić, a suci, skret, sucitură. V. creț, crint, crutcă, scrîncĭov, scruntar). Fac un os să ĭasă din locu lui natural, luxez: am căzut și mi-am scrîntit mîna. Fig. A o scrînti, a face o greșală, o gafă: am scrîntit-o! – În Mold. nord, Olt. Ban. sclintesc (după clintesc). Forma crî- la Orhei (Șez. 30, 204). V. buclarisesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scrânti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrântesc, 3 sg. scrântește, imperf. 1 scrânteam; conj. prez. 1 sg. să scrântesc, 3 să scrântească

scrânti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrântesc, imperf. 3 sg. scrântea; conj. prez. 3 să scrântească

scrânti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrântesc, imperf. 3 sg. scrântea; conj. prez. 3 sg. și pl. scrântească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCRÂNTI vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

SCRINTEE s. v. coada-racului, scrântitoare.

scrintee s. v. COADA-RACULUI. SCRÎNTITOARE.

SCRÎNTI vb. (MED.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) luxa, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. și reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. și Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Și-a ~ osul umărului.)

scrînti vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ȚICNI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scrinte s. f. – (Trans.) Liliac (Syringa vulgaris). Origine necunoscută. Legătura cu lat. syringa, indirect, cf. mag. szelence, germ. Ziringen (Tiktin), este posibilă, fără a fi convingătoare. Der. din sl. krąt- (Conev 44) nu pare clară. Mai probabil, deformarea lui *sclinte, din a sclipi, cf. sclipeț și scrîntitoare.

scrinti (-tesc, -it), vb.1. A răsuci, a disloca, a luxa, a se dezarticula. – 2. (Refl.) A țicni, a-și ieși din minți, a înnebini. – 3. (Cu pron. o) A greși, a face o gafă. – Var. scrînti, Banat sclinti. Sl. iskretąti „a rupe”, cf. sb., slov. (s)kretati, pol. skręcić. Mai puțin probabilă der. din sl. sŭkrenati sę „a devia” (Cihac, II, 41), (sŭ)krątiti (Tiktin; Candrea) sau sŭkrętati (Procopovici, Dacor., X, 70). Uz general (ALR, I, 148). – Der. scrinteală, s. f. (răsucire; nebunie, manie); scrintitură, s. f. (răsucire); scrintitoare (var. scrintee), s. f. (sclipeț, Potentilla tormentilla), probabil în loc de *sclintitoare, deformare a celuilalt nume al său sclipeț, poate prin intermediul unei var. sclipitoare (după Tiktin, traducere a numelui științific, ipoteză care pare improbabilă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scrinte s.f. (reg.) numele mai multor plante: 1. liliac. 2. scumpie. 3. (în forma: scrintie) lemnul-vântului. 4. (în forma: scrintea) scrântitoare. 5. (în formele: scrintea, scrintee) coada-dracului.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a o scrânti expr. a face o prostie / o gafă; a greși.

scrânti, scrântesc v. r. a se zăpăci, a înnebuni, a lua-o razna

Intrare: scrânti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scrânti
  • scrântire
  • scrântit
  • scrântitu‑
  • scrântind
  • scrântindu‑
singular plural
  • scrântește
  • scrântiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scrântesc
(să)
  • scrântesc
  • scrânteam
  • scrântii
  • scrântisem
a II-a (tu)
  • scrântești
(să)
  • scrântești
  • scrânteai
  • scrântiși
  • scrântiseși
a III-a (el, ea)
  • scrântește
(să)
  • scrântească
  • scrântea
  • scrânti
  • scrântise
plural I (noi)
  • scrântim
(să)
  • scrântim
  • scrânteam
  • scrântirăm
  • scrântiserăm
  • scrântisem
a II-a (voi)
  • scrântiți
(să)
  • scrântiți
  • scrânteați
  • scrântirăți
  • scrântiserăți
  • scrântiseți
a III-a (ei, ele)
  • scrântesc
(să)
  • scrântească
  • scrânteau
  • scrânti
  • scrântiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sclinti
  • sclintire
  • sclintit
  • sclintitu‑
  • sclintind
  • sclintindu‑
singular plural
  • sclintește
  • sclintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sclintesc
(să)
  • sclintesc
  • sclinteam
  • sclintii
  • sclintisem
a II-a (tu)
  • sclintești
(să)
  • sclintești
  • sclinteai
  • sclintiși
  • sclintiseși
a III-a (el, ea)
  • sclintește
(să)
  • sclintească
  • sclintea
  • sclinti
  • sclintise
plural I (noi)
  • sclintim
(să)
  • sclintim
  • sclinteam
  • sclintirăm
  • sclintiserăm
  • sclintisem
a II-a (voi)
  • sclintiți
(să)
  • sclintiți
  • sclinteați
  • sclintirăți
  • sclintiserăți
  • sclintiseți
a III-a (ei, ele)
  • sclintesc
(să)
  • sclintească
  • sclinteau
  • sclinti
  • sclintiseră
slânti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crinti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scrinti
  • scrintire
  • scrintit
  • scrintitu‑
  • scrintind
  • scrintindu‑
singular plural
  • scrintește
  • scrintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scrintesc
(să)
  • scrintesc
  • scrinteam
  • scrintii
  • scrintisem
a II-a (tu)
  • scrintești
(să)
  • scrintești
  • scrinteai
  • scrintiși
  • scrintiseși
a III-a (el, ea)
  • scrintește
(să)
  • scrintească
  • scrintea
  • scrinti
  • scrintise
plural I (noi)
  • scrintim
(să)
  • scrintim
  • scrinteam
  • scrintirăm
  • scrintiserăm
  • scrintisem
a II-a (voi)
  • scrintiți
(să)
  • scrintiți
  • scrinteați
  • scrintirăți
  • scrintiserăți
  • scrintiseți
a III-a (ei, ele)
  • scrintesc
(să)
  • scrintească
  • scrinteau
  • scrinti
  • scrintiseră
scânti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sclânti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scrăti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scrinte
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrinte
  • scrintea
plural
  • scrinte
  • scrintele
genitiv-dativ singular
  • scrinte
  • scrintei
plural
  • scrinte
  • scrintelor
vocativ singular
plural
scrintă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scrintea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F142)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrintee
  • scrinteea
plural
  • scrintee
  • scrinteele
genitiv-dativ singular
  • scrintee
  • scrinteei
plural
  • scrintee
  • scrinteelor
vocativ singular
plural
scrintie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scrințe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scrânti, scrântescverb

  • 1. tranzitiv A deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și-a scrîntit... vrun picior, dîndu-se de-a tumba pe vro căpiță de fîn. HOGAȘ, M. N. 28. DLRLC
    • format_quote Valeu!... că mi-am scrîntit piciorul. ALECSANDRI, T. I 113. DLRLC
    • format_quote Mîna pe baltac punea, Drept către zapciu pornea... Mîn-a dreaptă Că-i frîngea Și p-a stîngă I-o scrîntea. TEODORESCU, P. P. 603. DLRLC
    • 1.1. figurat Deforma, poci, strica. DLRLC
      • format_quote Crezînd că drege ceea ce aripa zdrobitoare a timpului... stricase la gingașul monument al lui Neagoe, el n-a făcut altceva decît a-l altera și mai tare, decît a-l ciunti, a-l păta, a-l știrbi și a-l scrînti în multe părți ale sale. ODOBESCU, S. II 513. DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre membre, articulații etc.) A se deplasa de la locul normal. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble familiar A o scrânti = a face o prostie, o gafă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: greși
      • format_quote Dascălul văzu că a cam scrîntit-o, și o întoarse pe foaia ailaltă. ISPIRESCU, L. 273. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a se țicni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dacă i s-a scrîntit mințile, am eu pe cine mîna să i le pună la loc. CARAGIALE, O. III 90. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.