scrintea sf vz scrinte

crinti v vz scrânti

scânti v vz scrânti

sclânti v vz scrânti

sclinti v vz scrânti

scrăti^[1] v vz scrânti corectat(ă)

scrânti [At: PO 112/24 / V: (îvp) scrinti, (reg) ~răti, sclin~, sclân~, scân~, slân~ / Pzi: ~tesc / E: slv съкрѫнѫти] 1 vr (Med; d. oase sau d. extremitățile mobile ale oaselor) A se deplasa din poziția normală față de articulația din care face parte Si: a se luxa, a se departicula, a se disloca, a se răsuci, a se suci, (reg) a se proclinti. 2 vr (D. membre ale corpului) A suferi o deplasare a unui os, a unei articulații etc. din poziția normală Si: a se luxa, a se departicula, a se disloca, a se răsuci, a se suci, (reg) a se proclinti. 3 vt (Med; mai ales d. oameni, c. i. oase ori extremități mobile ale acestora sau membre ale corpului) A scoate din articulație, din poziția normală Si: a luxa, a departicula, a disloca, a răsuci, a suci, (reg) a proclinti. 4 vt (Îe) A o ~ A comite o eroare Si: a greși. 5 vt (Îae) A face o gafă, o prostie. 6 vt (Reg) A deplasa (1). 7 vr (Îvr; fig) A se abate de la convingerile sau hotărârile sale Si: a se clinti, a șovăi. 8 vr (Fig; d. oameni; adesea cu determinări ca „la minte”, „la cap” etc.) A-și pierde judecata Si: a înnebuni, a se sminti, a se țicni.

scrintă sf vz scrinte

scrinte sf [At: LB / V: (reg) ~a, ~ee, ~tie (A: nct), ~tă, ~nțe / E: ns cf crintă, scânteie] (Bot) 1 (Trs) Liliac (Syringa vulgaris). 2 (Reg) Scumpie (Cotinus coggygria). 3 (Reg; îf scrintie) Lemnul-vântului (Syringa josikaea). 4 (Reg; îf scrintea) Scrântitoare (1) (Potentilla argentea). 5 (Reg; îf scrintee, scrintea) Coada-dracului (Potentilla anserina). corectat(ă)

scrintee sf vz scrinte

scrinti v vz scrânti

scrintie sf vz scrinte

scrințe sf vz scrinte

slânti v vz scrânti

SCLINTI vb. IV v. scrînti.

SCRINTI vb. IV v. scrînti.

SCRÎNTI, scrîntesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la oase, încheieturi, membre) A scoate din articulație, din poziția normală, a deplasa, a disloca; a luxa. Și-a scrîntit... vrun picior, dîndu-se de-a tumba pe vro căpiță de fîn. HOGAȘ, M. N. 28. Valeu!... că mi-am scrîntit piciorul. ALECSANDRI, T. I 113. Mîna pe baltac punea, Drept către zapciu pornea... Mîn-a dreaptă Că-i frîngea Și p-a stîngă I-o scrîntea. TEODORESCU, P. P. 603. ◊ Expr. A o scrînti = a face o prostie, o boroboață, a greși. Dascălul văzu că a cam scrîntit-o, și o întoarse pe foaia ailaltă. ISPIRESCU, L. 273. ♦ Fig. A deforma, a strica, a poci. Crezînd că drege ceea ce aripa zdrobitoare a timpului... stricase la gingașul monument al lui Neagoe, el n-a făcut altceva decît a-l altera și mai tare, decît a-l ciunti, a-l păta, a-l știrbi și a-l scrînti în multe părți ale sale. ODOBESCU, S. II 513. 2. Refl. Fig. (Despre oameni și despre facultățile lor mintale) A-și pierde dreapta judecată, a se zăpăci, a deveni dezechilibrat. Dacă i s-a scrîntit mințile, am eu pe cine mîna să i le pună la loc. CARAGIALE, O. III 90. – Variante: scrinti (EMINESCU, N. 70), sclinti (SADOVEANU, B. 41, ALECSANDRI, P. P. 17) vb. IV.

A SCRÂNTI ~esc tranz. (mâini, picioare, degete) A scoate din încheietură; a luxa; a dezarticula; a se disloca. ◊ A o ~ a face o prostie; a greși. /<sl. sukrononti

A SE SCRÂNTI mă ~esc intranz. A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se aliena; a se sminti; a înnebuni. /<sl. sukrononti

sclintì v. a scrinti: mâna dreaptă să-ți sclintească POP. [V. clintì].

scrântì v. V. scrintì.

scrinte f. pl. Tr. Bot. liliac. [Cf. scrintitoare].

scrintì v. 1. a face un os să iasă din locul său natural; 2. fig. a greși în vorbă sau în faptă: ai scrintit’o. [Și scrânti = slav. SŬKRĒNÕTI, a îndoi, a suci].

2) liliác m., pl. ĭecĭ (turc. ar. leĭlak, d. pers. lîlang, indigo; ngr. leĭl+aki, alb. lĭailĭa, bg. lilĕak, pol. lilak, ung. lile, it. lillà, fr. lilas, sp. lila și lilac, pg. lilaz. V. lulachĭ). Un copăcel oleaceŭ originar din Persia și care face florĭ micĭ violete, roșiatice saŭ albe cu miros plăcut și așezate în formă de strugurĭ (syringa vulgaris). – În Trans. ĭorgovan, scrinte și alt-fel.

sclintésc V. scrîntesc.

scrínte f.? (cp. cu ceh. strenka, rus. strenĭ, ung. szelence, germ. zirene, zitrene, zirinken, d. lat. syringa, siringă și numele botanic al liliacului). Trans. Liliac (plantă).

scrintésc V. scrîntesc.

scrîntésc (Trans.) scrintésc și (Bas.) crîntésc v. tr. (vsl. krentati, a întoarce, a suci, sŭkrennonti sen, a se răsuci, d. krontŭ, tors, sucit; srb. [s]kretati, rus. krutitĭ, skrutitĭ, pol. skrecić, a suci, skret, sucitură. V. creț, crint, crutcă, scrîncĭov, scruntar). Fac un os să ĭasă din locu lui natural, luxez: am căzut și mi-am scrîntit mîna. Fig. A o scrînti, a face o greșală, o gafă: am scrîntit-o! – În Mold. nord, Olt. Ban. sclintesc (după clintesc). Forma crî- la Orhei (Șez. 30, 204). V. buclarisesc.

scrânti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrântesc, 3 sg. scrântește, imperf. 1 scrânteam; conj. prez. 1 sg. să scrântesc, 3 să scrântească

scrânti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrântesc, imperf. 3 sg. scrântea; conj. prez. 3 să scrântească

scrânti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrântesc, imperf. 3 sg. scrântea; conj. prez. 3 sg. și pl. scrântească

scrînti

scrintesc, -team 1 imp.

SCRÂNTI vb. v. luxa.

SCRÂNTI vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

SCRINTE s. v. liliac.

SCRINTEE s. v. coada-racului, scrântitoare.

scrinte s. v. LILIAC.

scrintee s. v. COADA-RACULUI. SCRÎNTITOARE.

SCRÎNTI vb. (MED.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) luxa, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. și reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. și Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Și-a ~ osul umărului.)

scrînti vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ȚICNI.

scrinte s. f. – (Trans.) Liliac (Syringa vulgaris). Origine necunoscută. Legătura cu lat. syringa, indirect, cf. mag. szelence, germ. Ziringen (Tiktin), este posibilă, fără a fi convingătoare. Der. din sl. krąt- (Conev 44) nu pare clară. Mai probabil, deformarea lui *sclinte, din a sclipi, cf. sclipeț și scrîntitoare.

scrinti (-tesc, -it), vb. – 1. A răsuci, a disloca, a luxa, a se dezarticula. – 2. (Refl.) A țicni, a-și ieși din minți, a înnebini. – 3. (Cu pron. o) A greși, a face o gafă. – Var. scrînti, Banat sclinti. Sl. iskretąti „a rupe”, cf. sb., slov. (s)kretati, pol. skręcić. Mai puțin probabilă der. din sl. sŭkrenati sę „a devia” (Cihac, II, 41), (sŭ)krątiti (Tiktin; Candrea) sau sŭkrętati (Procopovici, Dacor., X, 70). Uz general (ALR, I, 148). – Der. scrinteală, s. f. (răsucire; nebunie, manie); scrintitură, s. f. (răsucire); scrintitoare (var. scrintee), s. f. (sclipeț, Potentilla tormentilla), probabil în loc de *sclintitoare, deformare a celuilalt nume al său sclipeț, poate prin intermediul unei var. sclipitoare (după Tiktin, traducere a numelui științific, ipoteză care pare improbabilă).

scrinte s.f. (reg.) numele mai multor plante: 1. liliac. 2. scumpie. 3. (în forma: scrintie) lemnul-vântului. 4. (în forma: scrintea) scrântitoare. 5. (în formele: scrintea, scrintee) coada-dracului.

a o scrânti expr. a face o prostie / o gafă; a greși.

scrânti, scrântesc v. r. a se zăpăci, a înnebuni, a lua-o razna