3 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOTOCÍT s. n. Faptul de a (se) scotoci.V. scotoci.

SCOTOCÍT s. n. Faptul de a (se) scotoci.V. scotoci.

scotocit2, a [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~oșit, ~tro~, ~troșit / Pl: ~iți, ~e / E: scotoci] (D. obiecte sau d. un anumit loc) Care a fost căutat cu de-amănuntul, răscolit peste tot (pentru a găsi) Si: cotrobăit, (rar) scormonit (4), (reg) scofelit2, scorbelit2 (3) .

scotocit1 sn [At: DDRF / V: (reg) ~oșit, ~tro~, ~troșit / Pl: ? / E: scotoci] Scormonire (4).

SCOTOCÍ, scotocesc, vb. IV. Tranz. intranz. și refl. A (se) căuta, a (se) cerceta cu de-amănuntul peste tot (pentru a găsi ceva); a cotrobăi. – Et. nec.

scotoci vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~ori, ~oși, ~troci, ~troși, ~opoci / Pzi: ~ocesc / E: scoate + -oci] 1-5 A scormoni (1-2, 6, 11, 15). 4 (Fig) A cerceta (3).

SCOTOCÍ, scotocesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A (se) căuta, a (se) cerceta cu de-amănuntul peste tot (pentru a găsi ceva); a cotrobăi. – Et. nec.

SCOTOCÍ, scotocesc, vb. IV. 1. Intranz. A răscoli lucrurile aflate laolaltă, cu scopul de a căuta și de a găsi un obiect. Începe să scotocească în buzunarul paltonului. SADOVEANU, O. I 336. Scotoci în sacul de piele și aruncă jos în iarbă un ban galben. C. PETRESCU, S. 41. Scotocind prin lăzile din antreu, a dat peste un roman. REBREANU, R. I 61. ◊ Tranz. (Complementul indică locul unde se răscolește) Sevastița și Marghioala au scotocit fundul grădinii și au dat de niște brebenei plăpînzi. V. ROM. septembrie 1953, 18. Se întorceau... încîntați, după ce bătuseră dealurile și scotociseră viroagele, pînă adînc, în luminișurile codrilor. C. PETRESCU, R. DR. 35. L-am scotocit prin buzunare, peste tot: nu e și nu e. CARAGIALE, O. I 127. (Fig.) Întrebă repede, scotocindu-i fața cu privirea. DUMITRIU, P. F. 51. Toată viața lui... fu scotocită și scoasă la iveală. VLAHUȚĂ, O. A. III 6. ♦ Tranz. A căuta ceva printre alte lucruri. Se dădu îndărăt, scotocindu-și tocul revolverului. DUMITRIU, N. 123. Să scotocim în peșterile Dordoniei siluete de fiare antideluviene. ODOBESCU, S. III 166. ◊ Refl. (Despre persoane) Melchior se scotoci prin buzunare după țigări și întinse pachetul către Carol. V. ROM. februarie 1952, 143. Se scotoceau în buzunări sau în sîn. DUMITRIU, N. 7. Moș Matei se scotoci în chimir să-i dea ceva de cheltuială. MIRONESCU, S. A. 81. 2. Tranz. (Rar) A scoate ceea ce a mai rămas, adunînd cu atenție toate resturile. [Iapa] scotocea și ea, pe ici pe colea, iarba rămasă prin îndoiturile mai adîncate... ale poienii. HOGAȘ, M. N. 63.

A SCOTOCÍ ~ésc intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a cotrobăi; a scormoni; a scociorî. /a scoate + suf. ~oci

scotocì v. a căuta peste tot. [Tras din cotoc, cotoiu: lit. a dibui în toate părțile ca cotoii în perioada goanei].

arată toate definițiile

Intrare: scotocit (adj.)
scotocit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scotocit
  • scotocitul
  • scotocitu‑
  • scotoci
  • scotocita
plural
  • scotociți
  • scotociții
  • scotocite
  • scotocitele
genitiv-dativ singular
  • scotocit
  • scotocitului
  • scotocite
  • scotocitei
plural
  • scotociți
  • scotociților
  • scotocite
  • scotocitelor
vocativ singular
plural
scotroșit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scotroșit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scotocit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scotocit
  • scotocitul
  • scotocitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scotocit
  • scotocitului
plural
vocativ singular
plural
scotroșit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scotroșit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scotrocit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scotoci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scotoci
  • scotocire
  • scotocit
  • scotocitu‑
  • scotocind
  • scotocindu‑
singular plural
  • scotocește
  • scotociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scotocesc
(să)
  • scotocesc
  • scotoceam
  • scotocii
  • scotocisem
a II-a (tu)
  • scotocești
(să)
  • scotocești
  • scotoceai
  • scotociși
  • scotociseși
a III-a (el, ea)
  • scotocește
(să)
  • scotocească
  • scotocea
  • scotoci
  • scotocise
plural I (noi)
  • scotocim
(să)
  • scotocim
  • scotoceam
  • scotocirăm
  • scotociserăm
  • scotocisem
a II-a (voi)
  • scotociți
(să)
  • scotociți
  • scotoceați
  • scotocirăți
  • scotociserăți
  • scotociseți
a III-a (ei, ele)
  • scotocesc
(să)
  • scotocească
  • scotoceau
  • scotoci
  • scotociseră
scopoci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scotori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scotoși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scotroci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scotroși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scotocit (s.n.) scotroșit scotrocit

etimologie:

  • vezi scotoci
    surse: DEX '98 DEX '09

scotoci scopoci scotori scotoși scotroci scotroși

  • 1. A (se) căuta, a (se) cerceta cu de-amănuntul peste tot (pentru a găsi ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cerceta cotrobăi căuta attach_file 13 exemple
    exemple
    • Începe să scotocească în buzunarul paltonului. SADOVEANU, O. I 336.
      surse: DLRLC
    • Scotoci în sacul de piele și aruncă jos în iarbă un ban galben. C. PETRESCU, S. 41.
      surse: DLRLC
    • Scotocind prin lăzile din antreu, a dat peste un roman. REBREANU, R. I 61.
      surse: DLRLC
    • Sevastița și Marghioala au scotocit fundul grădinii și au dat de niște brebenei plăpînzi. V. ROM. septembrie 1953, 18.
      surse: DLRLC
    • Se întorceau... încîntați, după ce bătuseră dealurile și scotociseră viroagele, pînă adînc, în luminișurile codrilor. C. PETRESCU, R. DR. 35.
      surse: DLRLC
    • L-am scotocit prin buzunare, peste tot: nu e și nu e. CARAGIALE, O. I 127.
      surse: DLRLC
    • figurat Întrebă repede, scotocindu-i fața cu privirea. DUMITRIU, P. F. 51.
      surse: DLRLC
    • figurat Toată viața lui... fu scotocită și scoasă la iveală. VLAHUȚĂ, O. A. III 6.
      surse: DLRLC
    • Se dădu îndărăt, scotocindu-și tocul revolverului. DUMITRIU, N. 123.
      surse: DLRLC
    • Să scotocim în peșterile Dordoniei siluete de fiare antideluviene. ODOBESCU, S. III 166.
      surse: DLRLC
    • Melchior se scotoci prin buzunare după țigări și întinse pachetul către Carol. V. ROM. februarie 1952, 143.
      surse: DLRLC
    • Se scotoceau în buzunări sau în sîn. DUMITRIU, N. 7.
      surse: DLRLC
    • Moș Matei se scotoci în chimir să-i dea ceva de cheltuială. MIRONESCU, S. A. 81.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A scoate ceea ce a mai rămas, adunând cu atenție toate resturile.
    exemple
    • [Iapa] scotocea și ea, pe ici pe colea, iarba rămasă prin îndoiturile mai adîncate... ale poienii. HOGAȘ, M. N. 63.
      surse: DLRLC

etimologie: