15 definiții pentru scotocit scotroșit (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOTOCÍT s. n. Faptul de a (se) scotoci.V. scotoci.

SCOTOCÍT s. n. Faptul de a (se) scotoci.V. scotoci.

scotocit1 sn [At: DDRF / V: (reg) ~oșit, ~tro~ / Pl: ? / E: scotoci] Scormonire (4).

scotocit2, a [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~oșit, ~tro~, ~troșit / Pl: ~iți, ~e / E: scotoci] (D. obiecte sau d. un anumit loc) Care a fost căutat cu de-amănuntul, răscolit peste tot (pentru a găsi) Si: cotrobăit, (rar) scormonit (4), (reg) scofelit2, scorbelit2 (3) .

scotoșit2, a vz scotocit2

scotrocit2, a vz scotocit2

scotroșit2, a vz scotocit2


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOTOCÍT adj. cotrobăit, răscolit, (înv. și reg.) scorbelit, (reg.) rostopolit. (Toată casa era ~.)

SCOTOCÍT s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire.

SCOTOCIT adj. cotrobăit, răscolit, (înv. și reg.) scorbelit, (reg.) rostopolit. (Toată casa era ~.)

SCOTOCIT s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire.

Intrare: scotocit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scotocit
  • scotocitul
  • scotocitu‑
  • scotoci
  • scotocita
plural
  • scotociți
  • scotociții
  • scotocite
  • scotocitele
genitiv-dativ singular
  • scotocit
  • scotocitului
  • scotocite
  • scotocitei
plural
  • scotociți
  • scotociților
  • scotocite
  • scotocitelor
vocativ singular
plural
scotroșit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scotroșit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)