opțiuni

15 definiții pentru scotocit scotroșit (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOTOCÍT s. n. Faptul de a (se) scotoci. – V. scotoci.

SCOTOCÍT s. n. Faptul de a (se) scotoci. – V. scotoci.

scotocit1 sn [At: DDRF / V: (reg) ~oșit, ~tro~ / Pl: ? / E: scotoci] Scormonire (4).

scotocit2, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~oșit, ~tro~, ~troșit / Pl: ~iți, ~e / E: scotoci] (D. obiecte sau d. un anumit loc) Care a fost căutat cu de-amănuntul, răscolit peste tot (pentru a găsi) Si: cotrobăit, (rar) scormonit (4), (reg) scofelit2, scorbelit2 (3) .

scotoșit1 sn vz scotocit1

scotoșit2, ~ă a vz scotocit2

scotrocit1 sm vz scotocit1

scotrocit2, ~ă a vz scotocit2

scotroșit1 sn vz scotocit1 corectată

scotroșit2, ~ă a vz scotocit2


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scotocít s. n.

scotocít s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOTOCÍT adj. cotrobăit, răscolit, (înv. și reg.) scorbelit, (reg.) rostopolit. (Toată casa era ~.)

SCOTOCÍT s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire.

SCOTOCIT adj. cotrobăit, răscolit, (înv. și reg.) scorbelit, (reg.) rostopolit. (Toată casa era ~.)

SCOTOCIT s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire.

Intrare: scotocit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scotocit
  • scotocitul
  • scotocitu‑
  • scotocită
  • scotocita
plural
  • scotociți
  • scotociții
  • scotocite
  • scotocitele
genitiv-dativ singular
  • scotocit
  • scotocitului
  • scotocite
  • scotocitei
plural
  • scotociți
  • scotociților
  • scotocite
  • scotocitelor
vocativ singular — —
plural — —
scotroșit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scotroșit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)