9 definiții pentru scotocit (s.n.) scotroșit scotrocit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOTOCÍT s. n. Faptul de a (se) scotoci.V. scotoci.

SCOTOCÍT s. n. Faptul de a (se) scotoci.V. scotoci.

scotocit1 sn [At: DDRF / V: (reg) ~oșit, ~tro~, ~troșit / Pl: ? / E: scotoci] Scormonire (4).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOTOCÍT s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire.

SCOTOCIT s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire.

Intrare: scotocit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scotocit
  • scotocitul
  • scotocitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scotocit
  • scotocitului
plural
vocativ singular
plural
scotroșit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scotroșit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scotrocit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scotocit (s.n.) scotroșit scotrocit

etimologie:

  • vezi scotoci
    surse: DEX '98 DEX '09