9 definiții pentru scotocit (s.n.) scotroșit scotrocit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCOTOCÍT s. n. Faptul de a (se) scotoci. – V. scotoci.
SCOTOCÍT s. n. Faptul de a (se) scotoci. – V. scotoci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scotocit1 sn [At: DDRF / V: (reg) ~oșit, ~tro~, ~troșit / Pl: ? / E: scotoci] Scormonire (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scotoșit1 sn vz scotocit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scotrocit1 sn vz scotocit1 corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scotroșit1 sn vz scotocit1 corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
scotocít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scotocít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
SCOTOCÍT s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCOTOCIT s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocire.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: scotocit (s.n.)
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
scotroșit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scotroșit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scotrocit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
scotocit (s.n.) scotroșit scotrocit
- 1. Faptul de a (se) scotoci.surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: cotrobăială cotrobăire cotrobăit căutare scotoceală scotocire
etimologie:
- vezi scotocisurse: DEX '98 DEX '09