opțiuni
  • info

8 definiții pentru cotrobăit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COTROBĂIT, cotrobăituri, s. n. Cotrobăială. [Pr.: -bă-it] – V. cotrobăi.

COTROBĂIT, cotrobăituri, s. n. Cotrobăială. [Pr.: -bă-it] – V. cotrobăi.

cotrobăit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cotrobăi] 1-4 Cotrobăire (1-4).

cotrobăit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: cotrobăi] 1 (D. o încăpere, un dulap etc.) Deranjat în urma unei căutări. 2 (D. obiecte) Căutat amănunțit. 3 (D. o încăpere, un dulap etc.) Cercetat. 4 (D. o încăpere, un dulap etc.) Cercetat în scopul de a fura.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cotrobăit s. n. (sil. -tro-bă-it), pl. cotrobăituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COTROBĂIT adj. răscolit, scotocit, (înv. și reg.) scorbelit, (reg.) rostopolit. (Toată casa era ~.)

COTROBĂIT s. v. căutare.

COTROBĂIT adj. răscolit, scotocit, (înv. și reg.) scorbelit, (reg.) rostopolit. (Toată casa era ~.)

COTROBĂIT s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, scotoceală, scotocire, scotocit.

Intrare: cotrobăit
cotrobăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotrobăit
  • cotrobăitul
  • cotrobăitu‑
plural
  • cotrobăituri
  • cotrobăiturile
genitiv-dativ singular
  • cotrobăit
  • cotrobăitului
plural
  • cotrobăituri
  • cotrobăiturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cotrobăit, cotrobăiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi cotrobăi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.