9 definiții pentru scotocire scotoșire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOTOCÍRE, scotociri, s. f. Acțiunea de a (se) scotoci, căutare amănunțită, cercetare minuțioasă, scotoceală. – V. scotoci.

scotocire sf [At: GOLESCU, Î. 67 / V: (reg) ~oși~ / Pl: ~ri / E: scotoci] 1-4 Scormonire (1-4). 5 (Fig) Cercetare (2).

SCOTOCÍRE, scotociri, s. f. Acțiunea de a (se) scotoci; căutare amănunțită, cercetare minuțioasă, scotoceală. – V. scotoci.

SCOTOCÍRE, scotociri, s. f. Acțiunea de a scotoci; căutare, cercetare amănunțită. [Copiii] îi săreau de gît, pe urmă începeau scotocirile. SAHIA, N. 96. ◊ Fig. Cereți toate feliurimile de ajutoare, spre scotocire și săvîrșire de bune lucruri și folositoare. GOLESCU, Î. 96.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scotocíre s. f., g.-d. art. scotocírii; pl. scotocíri

scotocíre s. f., g.-d. art. scotocírii; pl. scotocíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOTOCÍRE s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocit.

SCOTOCIRE s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocit.

Intrare: scotocire
scotocire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scotocire
  • scotocirea
plural
  • scotociri
  • scotocirile
genitiv-dativ singular
  • scotociri
  • scotocirii
plural
  • scotociri
  • scotocirilor
vocativ singular
plural
scotoșire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.