opțiuni
  • info

10 definiții pentru scotocire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOTOCIRE, scotociri, s. f. Acțiunea de a (se) scotoci, căutare amănunțită, cercetare minuțioasă, scotoceală. – V. scotoci.

scotocire sf [At: GOLESCU, Î. 67 / V: (reg) ~oși~ / Pl: ~ri / E: scotoci] 1-4 Scormonire (1-4). 5 (Fig) Cercetare (2).

SCOTOCIRE, scotociri, s. f. Acțiunea de a (se) scotoci; căutare amănunțită, cercetare minuțioasă, scotoceală. – V. scotoci.

SCOTOCIRE, scotociri, s. f. Acțiunea de a scotoci; căutare, cercetare amănunțită. [Copiii] îi săreau de gît, pe urmă începeau scotocirile. SAHIA, N. 96. ◊ Fig. Cereți toate feliurimile de ajutoare, spre scotocire și săvîrșire de bune lucruri și folositoare. GOLESCU, Î. 96.

scotoșire sf vz scotocire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scotocire s. f., g.-d. art. scotocirii; pl. scotociri

scotocire s. f., g.-d. art. scotocirii; pl. scotociri

scotocire s. f., g.-d. art. scotocirii; pl. scotociri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCOTOCIRE s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocit.

SCOTOCIRE s. căutare, cotrobăială, cotrobăire, cotrobăit, scotoceală, scotocit.

Intrare: scotocire
scotocire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scotocire
  • scotocirea
plural
  • scotociri
  • scotocirile
genitiv-dativ singular
  • scotociri
  • scotocirii
plural
  • scotociri
  • scotocirilor
vocativ singular —
plural —
scotoșire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scotocire, scotocirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi scotoci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.