2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scociorât sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX, / V: (îrg) scorocit / E: scociorî] (Îvp) 1-15 Scociorâre (1-15).

scociorât sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) scorocit / E: scociorî] (Îvp) 1-15 Scociorâre (1-15).

SCOCIORÍ vb. IV v. scociorî.

SCOCIORÎ́, scociorăsc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi. ♦ A scormoni, a răscoli. 2. Intranz. Fig. A căuta, a cerceta amănunțit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. ◊ Refl. Se scociorăște în buzunare.Tranz. Ce tot scociorăști acolo?Tranz. A privi cu atenție; a scruta, a cerceta. 3. Tranz. Fig. A ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute). [Var.: scociorí vb. IV] – Et. nec.

SCOCIORÎ́, scociorăsc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi. ♦ A scormoni, a răscoli. 2. Intranz. Fig. A căuta, a cerceta amănunțit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. ◊ Refl. Se scociorăște în buzunare.Tranz. Ce tot scociorăști acolo?Tranz. A privi cu atenție; a scruta, a cerceta. 3. Tranz. Fig. A ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute). [Var.: scociorí vb. IV] – Et. nec.

scociorî [At: N. COSTIN, L. 544 / V: (îrg) scoroci, (reg) ~ri, scoconi, cociorî / Pzi: ~răsc, (reg) ~resc, 2 ~răști, (reg) ~rești, 3 ~răște, (reg) ~oa, ~'o, ~iu / E: nct] 1-2 vt (Îvp; fam) A scormoni (1-2). 3 vt (Spc; c. i. focul, jarul, cărbunii etc.) A scormoni (6). 4-5 vt (Îvp) A scormoni (11, 14). 6 vt (Îvp; c. i. Boli în stare latentă) A scoate la iveală. 7 vt (Reg) A percheziționa. 8-9 vti (Pfm; fig; c. i. abstracte) A cerceta cu foarte mare atenție. 10-11 vti (Reg) A iscodi. 12 vt (Reg; îf scoroci; c. i. deprinderi, cunoștințe etc.) A face să-și însușească ori a-și însuși (în urma studiului, a exercițiilor). 13 vt (Îdt) A împrăștia. 14 vt (Reg; spc; c. i. oi) A nu lăsa să stea îngrămădite (pe vreme de caniculă) Si: a împinge, a înțepa, a îmboldi. 15 vt (Reg; îf scoroci; c. i. vești, păreri etc.) A difuza (2). 16 vt (Reg) A născoci. 17 vt (Îrg; fig) A stârni (15). 18 vr (Reg; fig) A se enerva (5). 19 vr (Reg; pex) A se răsti1. 20 vr A deveni agresiv. 21 vr (Reg; d. vite) A se agita înainte de împreunare. 22 vt (Îdt) A trezi (1). 23 vr (Îrg) A apărea (1). 24 vr (Îrg) A se stârni (11). 25 vt (Pfm; fig) A irita pe cineva amintindu-i lucruri neplăcute.

SCOCIORÎ́, scociorăsc, vb. IV. 1. Intranz. A căuta amănunțit, a cerceta (cu scopul de a găsi, de a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. Femeia scociora sub un jurnal pe masă, cu spatele la voi, lua cîțiva gologani și se ducea pînă la băcănie să cumpere cîteva felii de mezeluri și o jumătate de pîine. PAS, Z. I 102. Cuconu Costache scociora într-al treilea buzunar. SADOVEANU, P. S. 104. Începură holteii a scociorî și a scormoni prin șerpare după cuțite. RETEGANUL, P. IV 73. ◊ Refl. Ce este? – Apoi ar trebui oleacă de gaz... – Iar trebuie? Și se scociora cu nemulțămire în buzunarul de la jiletcă. SADOVEANU, O. III 521. ◊ Tranz. (Complementul indică locul sau obiectul cercetat) Prin poarta cealaltă a carîtei răsturnate, lotrii le scociorau trăgîndu-le în sus. SADOVEANU, F. J. 407. Să răscolim munții, să scociorîm pădurile, să o găsim numaidecit. GANE, N. I 76. ◊ Fig. Am scociorît în viața lui ce-a fost mai bun. RUSSO, S. 13. ♦ Tranz. Fig. A scruta, a cerceta, a privi cu atenție. Cu privirile-i negre scociora ograda plină de acareturi. SADOVEANU, O. VIII 221. 2. Intranz. A săpa în ceva făcînd o adîncitură; a rîcîi. Cît a stat la noi, Uche a scociorît cu vÎrful cuțitului și ne-a mîncat vatra. STANCU, D. 226. Acolo scociorau îndelung, apoi trăgeau cu putere, pînă ce izbîndeau să scoată la lumină niște gulii, pe care le caută și mistreții bălților pentru gustul lor dulceag. SADOVEANU, P. M. 258. Au apucat o țandură de jos și au început cu ea a tot scociorî pimprejurul fîntînii... cît făcuse acum pimprejurul ei o groapă cam de vro palmă de adîncă. SBIERA, P. 179. ♦ A răscoli, a scormoni. Neculai Dorobanțu căuta comoara. Umbla pe dealuri și scociora cu bățul prin toate găurile. SADOVEANU, O. III 22. Petruță se rușină. Plecă ochii în jos, duse degetul la nas și scociorî cu piciorul desculț între scîndurile cerdacului. C. PETRESCU, R. DR. 14. ◊ Fig. Lasă-mă... Nu-mi scociorî o rană care mă arde. CAMILAR, N. I 115. O mînă cu gheare de fier îi scociora inima și i-o smuncea scurt la fiecare răsuflare. SADOVEANU, O. VII 363. 3. Tranz. A face să se miște din loc, să iasă dintr-un adăpost; a alunga, a zgorni, a stîrni. (Cu pronunțare regională) Le-au poroncit el să zboare prin aer și să caute iapa babei prin nouri, și de-or pripi-o undeva ascunsă, s-o scociorească de acolo! SBIERA, P. 60. – Variantă: scociorí (STANCU, D. 33) vb. IV.

A SCOCIORÎ́ ~ăsc 1. intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a cotrobăi; a scotoci; a scormoni. 2. tranz. 1) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face să reînvie (producând durere sufletească); a răscoli; a scormoni. 2) A scobi pătrunzând în adânc; a scormoni. ~ cu cuțitul în trunchi.~ cu privirea a scruta. /Orig. nec.

scociorì v. 1. Mold. a scotoci, a căuta și scoate de unde e ascuns; 2. a scorni furtuni. [Dintr’un primitiv cociur, cotoiu (pol. KOCZUR), metaforă analogă cu a sinonimului scotocì].

scociorắsc, a -î́ v. intr. și tr. (cp. cu zgăncĭulesc și cu rut. skóčuvati, a rostogoli la vale). Scormolesc, caut scormolind. V. refl. Mă isc: s’a scocĭorît turburare. – În vest -resc și scorocesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scociorî́ (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scociorắsc, imperf. 3 sg. scociorá, perf. s. 1 sg. scociorấi, 1 pl. scociorấrăm, m.m.c.p. 3 sg. scociorấse, 3 pl. scociorấseră; conj. prez. 3 să scocioráscă; ger. scociorấnd; part. scociorất

scociorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scociorăsc, imperf. 3 sg. scociorá; conj. prez. 3 sg. și pl. scocioráscă

scociorî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scociorăsc, conj. scociorască)

scociorăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp., -rîi 1 aor.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOCIORÂT s. v. râcâială, râcâit, râcâitură, scormonire, scurmare, scurmătură.

arată toate definițiile

Intrare: scociorât
scociorât1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scociorât
  • scociorâtul
  • scociorâtu‑
  • scociorâ
  • scociorâta
plural
  • scociorâți
  • scociorâții
  • scociorâte
  • scociorâtele
genitiv-dativ singular
  • scociorât
  • scociorâtului
  • scociorâte
  • scociorâtei
plural
  • scociorâți
  • scociorâților
  • scociorâte
  • scociorâtelor
vocativ singular
plural
scociorât2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scociorât
  • scociorâtul
  • scociorâtu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scociorât
  • scociorâtului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorocit
  • scorocitul
  • scorocitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scorocit
  • scorocitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: scociorî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scociorî
  • scociorâre
  • scociorât
  • scociorâtu‑
  • scociorând
  • scociorându‑
singular plural
  • scociorăște
  • scocioraște
  • scociorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scociorăsc
(să)
  • scociorăsc
  • scocioram
  • scociorâi
  • scociorâsem
a II-a (tu)
  • scociorăști
(să)
  • scociorăști
  • scociorai
  • scociorâși
  • scociorâseși
a III-a (el, ea)
  • scociorăște
  • scocioraște
(să)
  • scociorască
  • scociora
  • scociorî
  • scociorâse
plural I (noi)
  • scociorâm
(să)
  • scociorâm
  • scocioram
  • scociorârăm
  • scociorâserăm
  • scociorâsem
a II-a (voi)
  • scociorâți
(să)
  • scociorâți
  • scociorați
  • scociorârăți
  • scociorâserăți
  • scociorâseți
a III-a (ei, ele)
  • scociorăsc
(să)
  • scociorască
  • scociorau
  • scociorâ
  • scociorâseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scociori
  • scociorire
  • scociorit
  • scocioritu‑
  • scociorind
  • scociorindu‑
singular plural
  • scociorește
  • scocioriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scocioresc
(să)
  • scocioresc
  • scocioream
  • scociorii
  • scociorisem
a II-a (tu)
  • scociorești
(să)
  • scociorești
  • scocioreai
  • scocioriși
  • scocioriseși
a III-a (el, ea)
  • scociorește
(să)
  • scociorească
  • scociorea
  • scociori
  • scociorise
plural I (noi)
  • scociorim
(să)
  • scociorim
  • scocioream
  • scociorirăm
  • scocioriserăm
  • scociorisem
a II-a (voi)
  • scocioriți
(să)
  • scocioriți
  • scocioreați
  • scociorirăți
  • scocioriserăți
  • scocioriseți
a III-a (ei, ele)
  • scocioresc
(să)
  • scociorească
  • scocioreau
  • scociori
  • scocioriseră
scoconi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scoroci
  • scorocire
  • scorocit
  • scorocitu‑
  • scorocind
  • scorocindu‑
singular plural
  • scorocește
  • scorociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scorocesc
(să)
  • scorocesc
  • scoroceam
  • scorocii
  • scorocisem
a II-a (tu)
  • scorocești
(să)
  • scorocești
  • scoroceai
  • scorociși
  • scorociseși
a III-a (el, ea)
  • scorocește
(să)
  • scorocească
  • scorocea
  • scoroci
  • scorocise
plural I (noi)
  • scorocim
(să)
  • scorocim
  • scoroceam
  • scorocirăm
  • scorociserăm
  • scorocisem
a II-a (voi)
  • scorociți
(să)
  • scorociți
  • scoroceați
  • scorocirăți
  • scorociserăți
  • scorociseți
a III-a (ei, ele)
  • scorocesc
(să)
  • scorocească
  • scoroceau
  • scoroci
  • scorociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scociorî scociori scoconi scoroci popular familiar

  • 1. intranzitiv A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: râcâi săpa attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cît a stat la noi, Uche a scociorît cu vÎrful cuțitului și ne-a mîncat vatra. STANCU, D. 226.
      surse: DLRLC
    • Acolo scociorau îndelung, apoi trăgeau cu putere, pînă ce izbîndeau să scoată la lumină niște gulii, pe care le caută și mistreții bălților pentru gustul lor dulceag. SADOVEANU, P. M. 258.
      surse: DLRLC
    • Au apucat o țandură de jos și au început cu ea a tot scociorî pimprejurul fîntînii... cît făcuse acum pimprejurul ei o groapă cam de vro palmă de adîncă. SBIERA, P. 179.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • Neculai Dorobanțu căuta comoara. Umbla pe dealuri și scociora cu bățul prin toate găurile. SADOVEANU, O. III 22.
        surse: DLRLC
      • Petruță se rușină. Plecă ochii în jos, duse degetul la nas și scociorî cu piciorul desculț între scîndurile cerdacului. C. PETRESCU, R. DR. 14.
        surse: DLRLC
      • figurat Lasă-mă... Nu-mi scociorî o rană care mă arde. CAMILAR, N. I 115.
        surse: DLRLC
      • figurat O mînă cu gheare de fier îi scociora inima și i-o smuncea scurt la fiecare răsuflare. SADOVEANU, O. VII 363.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat A căuta, a cerceta amănunțit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva).
    exemple
    • Femeia scociora sub un jurnal pe masă, cu spatele la voi, lua cîțiva gologani și se ducea pînă la băcănie să cumpere cîteva felii de mezeluri și o jumătate de pîine. PAS, Z. I 102.
      surse: DLRLC
    • Cuconu Costache scociora într-al treilea buzunar. SADOVEANU, P. S. 104.
      surse: DLRLC
    • Începură holteii a scociorî și a scormoni prin șerpare după cuțite. RETEGANUL, P. IV 73.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Ce este? – Apoi ar trebui oleacă de gaz... – Iar trebuie? Și se scociora cu nemulțămire în buzunarul de la jiletcă. SADOVEANU, O. III 521.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Ce tot scociorăști acolo?
      surse: DEX '09 DEX '98
    • tranzitiv Prin poarta cealaltă a carîtei răsturnate, lotrii le scociorau trăgîndu-le în sus. SADOVEANU, F. J. 407.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Să răscolim munții, să scociorîm pădurile, să o găsim numaidecit. GANE, N. I 76.
      surse: DLRLC
    • figurat Am scociorît în viața lui ce-a fost mai bun. RUSSO, S. 13.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ațâța irita provoca
  • 4. tranzitiv A face să se miște din loc, să iasă dintr-un adăpost.
    exemple
    • cu pronunțare regională Le-au poroncit el să zboare prin aer și să caute iapa babei prin nouri, și de-or pripi-o undeva ascunsă, s-o scociorească de acolo! SBIERA, P. 60.
      surse: DLRLC

etimologie: