2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÉPTIC, -Ă, sceptici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are încredere în nimic, care se îndoiește de toate. 2. Adj. Care aparține scepticismului, privitor la scepticism. 3. S. m. și f. Adept al scepticismului (1). – Din fr. sceptique.

SCÉPTIC, -Ă, sceptici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are încredere în nimic, care se îndoiește de toate. 2. Adj. Care aparține scepticismului, privitor la scepticism. 3. S. m. și f. Adept al scepticismului (1). – Din fr. sceptique.

SCÉPTIC, -Ă, sceptici, -e, adj. 1. Care nu are încredere în nimic, care se îndoiește de toate. Scepticul, melancolicul, amărîtul Leopardi n-ar fi putut să scrie ca Heine. GHEREA, ST. CR. II 81. De sînt așa de sceptic, amicul meu, mă iartă, Ce scriu aici e, poate, o pagină deșartă. DEMETRESCU, O. 54. ◊ (Adverbial) Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece. EMINESCU, O. I 151. ◊ (Substantivat) Plebeianul suferea de slăbiciunea lui, iar scepticul de îndoiala lui. GHEREA, ST. CR. I 58. Acesta-i un sceptic în toată puterea cuvîntului; el nici nu se îngrijește, nici nu se întristează de ce se petrece în jurul său. IONESCU-RION, C. 79. 2. Care este adept al scepticismului. Filozof sceptic.

SCÉPTIC, -Ă adj. Care nu crede nimic, care se îndoiește de orice. // s.m. și f. Adept al scepticismului. [< fr. sceptique, cf. gr. skeptikos < skeptomai – examinez].

SCÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care nu crede nimic, care se îndoiește de orice. 2. (adept) al scepticismului. (< fr. sceptique)

SCÉPTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de scepticism; propriu scepticismului. 2) și substantival Care nu are încredere în nimic; care pune totul la îndoială; neîncrezător; incredul. /< sceptique

SCÉPTIC2 ~ci m. Adept al scepticismului. /<fr. sceptique

sceptic a. și m. care se îndoiește de toate.

* scéptic, -ă adj. (lat. scépticus, vgr. skeptikós, d. sképtomai, mă uĭt atent, mă gîndesc. V. schepsis, scop). Adept al scepticizmuluĭ. Pin ext. Care se îndoĭește de toate, care nu crede ușor: spirit, scriitor sceptic. Adv. În mod sceptic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scéptic adj. m., s. m., pl. scéptici; adj. f., s. f. scéptică, pl. scéptice

scéptic adj. m., s. m., pl. scéptici; f. sg. scéptică, pl. scéptice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÉPTIC adj. v. neîncrezător.

SCEPTIC adj. neîncrezător, (livr.) defetist, (înv.) necredincios. (Prea ești ~ cu privire la sfîrșitul acestei acțiuni.)

Intrare: sceptic (adj.)
sceptic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sceptic
  • scepticul
  • scepticu‑
  • sceptică
  • sceptica
plural
  • sceptici
  • scepticii
  • sceptice
  • scepticele
genitiv-dativ singular
  • sceptic
  • scepticului
  • sceptice
  • scepticei
plural
  • sceptici
  • scepticilor
  • sceptice
  • scepticelor
vocativ singular
plural
Intrare: sceptic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sceptic
  • scepticul
  • scepticu‑
plural
  • sceptici
  • scepticii
genitiv-dativ singular
  • sceptic
  • scepticului
plural
  • sceptici
  • scepticilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)