sceptic, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. I, 22 / V: (înv) schep~, schip~ / Pl: ~ici, ~ice, (înv) ~ici af / E: fr sceptique, ngr σκεπτικός] 1-2 smf, a (Care este) adept al scepticismului (2) 3-4 smf, a (Persoană) care nu are încredere în nimic, care se îndoiește de orice, care are o atitudine de scepticism (1) Vz necredincios. 5 a (D. înfățișarea, gesturile, manifestările etc. oamenilor) Care exprimă scepticism (1). 6 a Care caracterizează pe omul sceptic (3). 7 av Cu scepticism (1). 8 a (D. perioade de timp) În care predomină scepticismul (1). corectat(ă)