SCÂRNAV, -Ă, scârnavi, -e, adj. 1. (Pop.) Plin de murdărie; murdar. 2. Fig. Dezgustător, grețos, scârbos; josnic, ticălos, infam; trivial, obscen. [Acc. și: scârnav] – Din sl. skvrŭnavŭ.

scârnaf, ~ă a vz scârnav

scârnav, ~ă [At: COD. VOR. 116/28 / V: (reg) ~af, schir~, (îvr) scor~ / Pl: ~i, ~e, (4) ~uri / E: slv скрънавъ] 1 a (Îvp) Plin de scârnă Si: (înv) scârn¹, scârnăvit (1), (îvr) scârnatic. 2 a (Pgn) Murdar (1). 3 a (Reg; d. suprafețe) Aspru² (1). 4 sn (Reg) Excrement (1). 5 a (Îvp) Scârbos (1). 6 a (Spc) Imoral. 7 a (Îe) A avea gură ~ă A vorbi obscenități. 8 a (Rar) Împuțit. 9 a (D. vreme) Nefavorabil. 10 a (Reg; d. oameni) Plăpând. 11 a (Olt; d. copii; îf schirnav) Care scâncește.

scârnăvi [At: PSALT. 163 / V: (reg) schir~ / Pzi: ~vesc / E: scârnav] 1 vr (Îvp) A defeca (4). 2-3 vtr A (se) murdări cu scârnă. 4-5 vtr (Pgn) A (se) murdări. 6 vt (Fig; c. i. lucruri considerate sfinte) A profana. 7 vr (Mun; mai ales d. copii și bătrâni; fig; îf schirnăi) A se văicări.

schirnav, ~ă a vz scârnav

schirnăvi v vz scârnăvi

scornav, ~ă a vz scârnav

SCÂRNAV, -Ă, scârnavi, -e, adj. 1. (Reg.) Plin de murdărie; murdar. 2. Fig. Dezgustător, grețos, scârbos; josnic, ticălos, infam; trivial, obscen. [Acc. și: scârnav] – Din sl. skvrŭnavŭ.

SCÎRNAV, -Ă, scîrnavi, -e, adj. 1. Plin de necurățenii; murdar. Într-un colț erau murdării scîrnave. DUMITRIU, P. F. 59. Să nu prinzi lucruri scîrnave sau ghimpoase în mîni, că ți-i feșteli și ți-i zgîria mînuțile cele frumușele! SBIERA, P. 206. Tîrgu îi mărișor, însă scîrnav. KOGĂLNICEANU, S. 10. ♦ Fig. Dezgustător, josnic, ticălos, infam. 2. Fig. Dezgustător; obscen. Ascultă pașii osteniți ai companiei printre scîrțiiturile căruțelor. S-auzi o suduitură scîrnavă și cîteva izbituri. CAMILAR, N. I 201. Dragostea scuturată de tot ce e vremelnic și scîrnav. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 112. ◊ Expr. (A avea) gură scîrnavă = (a avea) gură scîrboasă, v. scîrbos.

SCÎRNĂVI, scîrnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi cu scîrnă.

SCÂRNAV ~ă (~i, ~e) 1) Care este plin de murdărie; zoios; murdar. 2) (despre persoane) Care neglijează curățenia; murdar. 3) pop. Care contravine normelor bunei-cuviințe; urât; necuviincios. ◊ A avea gură ~ă a folosi cuvinte triviale, indecente. /<sl. serunavu

A SE SCÂRNĂVI mă ~esc intranz. 1) A deveni scârnav; a se spurca. 2) A evacua excrementele; a defeca; a excreta; a se spurca. 3) fig. A face schimb de vorbe murdare (unul cu altul). /Din scârnav

A SCÂRNĂVI ~esc tranz. 1) A face scârnav; a umple de murdărie. 2) (persoane) A trata cu vorbe murdare; a vorbi de rău; a huli; a defăima; a cleveti; a măscări. /Din scârnav

scârnav a. 1. murdar: jivine scârnave; 2. fig. urît, rușinos: fapte scârnave. [Slav. SKYRŬNAVŬ].

scîrnav (est) și -áv (vest), -ă adj. (bg. skŭrnav, a. î., d. vsl. skvrŭnavŭ, murdar, profanat). Triv. Murdar: om, animal, lucru scîrnav. Fig. Urît, rușinos: fapte scîrnave.

scîrnăvésc v. tr. (sîrb. skrnaviti, a profana, a murdări; bg. skŭrnavĭy). Triv. Murdăresc. V. refl. Mă murdăresc. Arunc dejecțiunile: cățelu s’a scărnăvit supt pat.

scârnav (pop.) adj. m., pl. scârnavi; f. scârnavă, pl. scârnave

scârnăvi (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă scârnăvesc, 3 sg. se scârnăvește, imperf. 1 sg. mă scârnăveam; conj. prez. 1 sg. să mă scârnăvesc, 3 să se scârnăvească; imper. 2 sg. afirm. scârnăvește-te; ger. scârnăvindu-mă

scârnav (pop.) adj. m., pl. scârnavi; f. scârnavă, pl. scârnave

!scârnăvi (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scârnăvește, imperf. 3 sg. se scârnăvea; conj. prez. 3 să se scârnăvească

scârnav adj. m., pl. scârnavi; f. sg. scârnavă, pl. scârnave

scârnăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârnăvesc, imperf. 3 sg. scârnăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. scârnăvească

scârnav.

SCÂRNAV adj. v. deșănțat, dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, imoral, impudic, indecent, infam, infect, împuțit, jegos, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mânjit, mârșav, murdar, necuviincios, nedemn, negru, nelegiuit, nemernic, neplăcut, nerușinat, nespălat, nesuferit, netrebnic, obscen, pătat, pornografic, puturos, răpănos, rău, rău-mirositor, respingător, rușinos, scabros, scelerat, scârbos, slinos, soios, spurcat, ticălos, trivial, urât, vulgar.

SCÂRNĂVI vb. v. defeca, ieși, jegoși, mânji, murdări, păta, pângări, profana, spurca.

scîrnav adj. v. DEȘĂNȚAT. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. GREU. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. INFAM. INFECT. ÎMPUȚIT. JEGOS. JOSNIC. MIȘEL. MIȘELESC. MIZERABIL. MÎNJIT. MÎRȘAV. MURDAR. NECUVIINCIOS. NEDEMN. NEGRU. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPLĂCUT. NERUȘINAT. NESPĂLAT. NESUFERIT. NETREBNIC. OBSCEN. PĂTAT. PORNOGRAFIC. PUTUROS. RĂPĂNOS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. RUȘINOS. SCABROS. SCELERAT. SCÎRBOS. SLINOS. SOIOS. SPURCAT. TICĂLOS. TRIVIAL. URÎT. VULGAR.

scîrnăvi vb. v. DEFECA. IEȘI. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA. PÎNGĂRI. PROFANA. SPURCA.