SARSANA, sarsanale, s. f. (Pop. și fam.) Sarcină, povară (purtată de animale sau de oameni în spinare). [Var.: saxana s. f.] – Din tc. seyisane (pop. seysana) „cal de povară”, sb. seksana.

sarsana sf vz saxana

sarsaná V. saxană.

SAXANA s. f. v. sarsana.

sachisana sf vz saxana

sarsam sn vz sărsam^[1] corectat(ă)

sarsană sf vz sărsam

saxana sf [At: M. COSTIN, ap. GÎDEI, 331 / V: (înv) ~ea, sachisa~, (reg) ~nă (S și: sacsană), sarsa~, sărsăna, săxăna / S și: sacsana / Pl: ~le / E: tc seksane, cf scr seksana] 1 sf (Îvp) Povară (mare) (pe care o poartă animalele sau oamenii în spinare). 2 sf (Pex) Animal de povară. 3 sf (Îe) ~ briceag Se spune ironic despre un om nevoiaș, prost îmbrăcat. 4 sf (Reg; îe) (A fi) ~ de bani (A fi) plin de bani. 5-6 av, a (Șîs gol ~) Complet dezbrăcat Si: gol pușcă. 7 (Îrg ) Necaz. 8 sf (Reg; îe) A-și găsi ~ cu cineva A avea neplăceri. 9 sf (Reg; lpl; îf sarsanale) Lucruri de tot felul, în dezordine. 10 sf (Înv; îf sarsana) Loc unde se lucrează sau se repară corăbii.

saxană sf vz saxana

saxanea sf vz saxana

sărsam [At: KLEIN, D. 418 / V: țarțam, (îrg) sar~, ser~ (reg) sarsană^[1] sf, ~țam, sâr~, sor~, țar~, țarțan (Pl: ~i) sm, zarzam / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: mg szerszam] 1 (Îrg; mpl) Unealtă în gospodărie. 2 Instrument. 3 (Reg; euf; mai ales la cal) Penis. 4 Harnașament. 5 (În limba literară, adesea fam; îf țarțam) Ciucure (2). 6-7 (Pgn; în limba literară, adesea șdp; îf țarțam) (Element de) podoabă (inutil, de prost gust). corectat(ă)

sărsamă^[1] sf vz sărsam

sărsăna sf vz saxana

sărțam sn vz sărsam

săxăna¹ sf vz saxana

sârsam sn vz sărsam

sersam sn vz sărsam

sorsam sn vz sărsam

țarsam sn vz sărsam

țarțam sn vz sărsam

țarțan sn vz sărsam

zarzam sn vz sărsam

SAXANA, saxanale, s. f. (Turcism înv.) Sarcină, povară (pe care o duce un cal în spinare). – Din tc. seyisane (pop. seysana) „cal de povară”, scr. seksana.

SAXANA, saxanale, s. f. (Turcism învechit și popular) Sarcină, povară, greutate; (în special) povară pe care o duce un cal în spinare (v. samar). Dacă văzu și văzu, se hotărî și el a se duce acasă cu saxanaua în spinare și o luă la drum. ISPIRESCU, L. 212. Nu știi tu c-ai mai avut Saxanale Cu parale, Sămărași Cu gălbenași, Cirezi multe De boi grași. TEODORESCU, P. P. 677.

saxanà f. sarcină, povară: se duce acasă cu saxanaua în spinare ISP. [Turc. SEKSANÁ, cal de samar și sarcina ce poartă].

țarțam n. Mold. ciucure: ștergare în vârfuri cu țarțamuri subțiri. [Și sarsam, sersam: cf. ung. (NYEREG)SZERSZÁM, ciucure dela hamul calului].

saxaná f. (turc. seksana, seĭisana, [d. pers. satishane], cel care poartă bagaju unuĭ călător, d. ar. sayis, turc. seĭis, seiz, rîndaș de caĭ, și pers. hane, casă). Munt. Fam. Sarcină, greutate, bagaj, pachet greŭ. Adj. gol saxana, gol pușcă, absolut nud. – Și saxaneá (Munt vest) și sarsaná (Mold.). În Serbia săxăna (de ex., de banĭ), mare cantitate. V. samar.

săxăná V. saxana.

sersám V. țarțam.

țarțám n., pl. urĭ (ung. szerszám, instrument, lucrurĭ, accesoriĭ; nyereg-szerszám, accesoriile șeleĭ. V. zorzon). Est. Canaf, ciucure. – Sarsam în VR 1911, 5, 255, și 1912, 5-6, 166, scris de un Bucovinean. Și zarzam (Ĭașĭ). În Trans. sersam, și sărsam (Gr.S. 1937, 191), unealtă.

!sarsana (pop., fam.) s. f., art. sarsanaua, g.-d. art. sarsanalei; pl. sarsanale

sarsana / saxana (pop., fam.) s. f., art. sarsanaua / saxanaua, g.-d. art. sarsanalei / saxanalei; pl. sarsanale / saxanale, art. sarsanalele / saxanalele

saxana v. sarsana

saxana s. f., art. saxanaua, g.-d. art. saxanalei; pl. saxanale

sărsam s. v. HARNAȘAMENT. INSTRUMENT. SCULĂ. UNEALTĂ. USTENSILĂ.

saxana (saxanale), s. f. – Boccea, încărcătură. – Var. sacsan(e)a, sarsana. Tc. (per., arab.) seksana (Șeineanu, II, 316; Lokotsch 1777). – Der. (în)săxăna, vb. (a încărca).

SERSAM s. n. (Var.) Țarțam. (din magh. szerszám)

sarsanale s.f. pl. (pop.) lucruri felurite în dezordine.

saxana, saxanale, s.f. (înv. și reg.) 1. povară (dusă în spinare de un cal), sarcină. 2. (fig. și reg.) necaz, dificultate, greutate. 3. (înv.; în forma: sarsana) loc unde se lucrează sau se repară corăbii. 4. (adj.) complet dezbrăcat, gol pușcă.

săxăna, săxănez, vb. I (reg.; despre animale de povară) a încărca spinarea cu o sarcină mare; a însăxăna.

sarsana, sarsanale s. f. 1. bagaj. 2. (intl.) buzunar. 3. (intl.) bani, economii.

a avea sarsanaua căptușită expr. (int. – d. victima potențială a unui hoț)) a avea economii

a pune la sarsana expr. (intl.) a economisi bani.