2 intrări

  • sarsana / saxana saxana saxană saxanea sărsăna săxăna
  • sărsam țarsam țarțan sarsană sărsamă sărțam sârsam sersam

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SARSANÁ, sarsanale, s. f. (Pop. și fam.) Sarcină, povară (purtată de animale sau de oameni în spinare). [Var.: saxaná s. f.] – Din tc. seyisane (pop. seysana) „cal de povară”, sb. seksana.

sarsam sn vz sărsam[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz sărasm LauraGellner

saxana sf [At: M. COSTIN, ap GÎDEI, 331 / V: (înv) ~ea, sachisa~, (reg) ~nă (S și: sacsană), sarsa~, sărsăna, săxăna / S și: sacsana / Pl: ~le / E: tc seksane, cf scr seksana] 1 sf (Îvp) Povară (mare) (pe care o poartă animalele sau oamenii în spinare). 2 sf (Pex) Animal de povară. 3 sf (Îe) ~ briceag Se spune ironic despre un om nevoiaș, prost îmbrăcat. 4 sf (Reg; îe) (A fi) ~ de bani (A fi) plin de bani. 5-6 av, a (Șîs gol ~) Complet dezbrăcat Si: gol pușcă. 7 (Îrg ) Necaz. 8 sf (Reg; îe) A-și găsi ~ cu cineva A avea neplăceri. 9 sf (Reg; lpl; îf sarsanale) Lucruri de tot felul, în dezordine. 10 sf (Înv; îf sarsana) Loc unde se lucrează sau se repară corăbii.

sărsam [At: KLEIN, D. 418 / V: țarțam, (îrg) sar~, ser~ (reg) sarsa[1] sf, am, sâr~, sor~, țar~, țarțan (Pl: ~i) sm, zarzam / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: mg szerszam] 1 (Îrg; mpl) Unealtă în gospodărie. 2 Instrument. 3 (Reg; euf; mai ales la cal) Penis. 4 Harnașament. 5 (În limba literară, adesea fam; îf țarțam) Ciucure (2). 6-7 (Pgn; în limba literară, adesea șdp; îf țarțam) (Element de) podoabă (inutil, de prost gust). corectată

  1. În original, tipărit incorect: sarsană, ~ă LauraGellner

sărsa[1] sf vz sărsam

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: sarsana / saxana
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saxana
  • saxanaua
plural
  • saxanale
  • saxanalele
genitiv-dativ singular
  • saxanale
  • saxanalei
plural
  • saxanale
  • saxanalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarsana
  • sarsanaua
plural
  • sarsanale
  • sarsanalele
genitiv-dativ singular
  • sarsanale
  • sarsanalei
plural
  • sarsanale
  • sarsanalelor
vocativ singular
plural
saxană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saxanea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărsăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săxăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sărsam
sărsam2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărsam
  • sărsamul
plural
  • sărsame
  • sărsamele
genitiv-dativ singular
  • sărsam
  • sărsamului
plural
  • sărsame
  • sărsamelor
vocativ singular
plural
țarsam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țarțan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sarsană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărsamă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărțam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sârsam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sersam
  • sersamul
  • sersamu‑
plural
  • sersamuri
  • sersamurile
genitiv-dativ singular
  • sersam
  • sersamului
plural
  • sersamuri
  • sersamurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sarsana / saxana saxana saxană saxanea sărsăna săxăna

  • 1. popular familiar Sarcină, povară (purtată de animale sau de oameni în spinare).
    exemple
    • Dacă văzu și văzu, se hotărî și el a se duce acasă cu saxanaua în spinare și o luă la drum. ISPIRESCU, L. 212.
      surse: DLRLC
    • Nu știi tu c-ai mai avut Saxanale Cu parale, Sămărași Cu gălbenași, Cirezi multe De boi grași. TEODORESCU, P. P. 677.
      surse: DLRLC

etimologie: