2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂCÂÍT, -Ă, sâcâiți, -te, adj. (Rar) Greu de mulțumit; pisălog, cicălitor. – V. sâcâi.

SÂCÂÍT, -Ă, sâcâiți, -te, adj. (Rar) Greu de mulțumit; pisălog, cicălitor. – V. sâcâi.

sâcâit, ~ă a [At: POLIZU / Pl: ~iți, ~e / E: sâcâi] 1 Căruia i s-a creat o stare de supărare, de enervare, de iritare Si: agasat, enervat (2), iritat, plictisit, (pop) zădărât. 2 (Rar; mai ales d. copii) Neastâmpărat. 3 Agitat (2). 4 (Rar) Care este greu de mulțumit.

SÂCÂÍ, sấcâi, vb. IV. 1. Tranz. A nu lăsa pe cineva în pace, a-l necăji întruna; a bate la cap, a enerva, a agasa; a cicăli. 2. Refl. (Rar) A se mișca mereu încoace și încolo; a se fâțâi. – Sâc + suf. -âi.

sâcâi vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) sicăi / Pzi: sâcâi, (îvr) ~esc / E: tc sik] 1 A crea o stare de supărare, de enervare, de iritare. Si: a agasa (2), a enerva (6), a indispune, a irita, a necăji, (liv) a tracasa, (pop) a ciudi (4), a zădărî, (înv) a scârbi, (reg) zăgălui, a zăhăi, a zăhătui. 2 A-i vorbi cuiva repetând același lucru, insistând asupra unei teme în mod plictisitor Si: a bodogăni (3), a cicăli (3), a pisa, a pisălogi, a bate la cap, (pop) a boscorodi, a dondăni, a prociti, a sucăli (6), (reg) a tocăni, (fam) a socri (1). 3 A plictisi. 4 A se mișca încoace și încolo, fără astâmpăr.

SÂCÂÍ, sâcâi, vb. IV. 1. Tranz. A nu lăsa pe cineva în pace, a-l necăji întruna; a bate la cap, a enerva, a agasa; a cicăli. 2. Refl. (Rar) A se mișca mereu încoace și încolo; a se fâțâi. – Sâc + suf. -âi.

SÎCÎÍ, sî́cîi, vb. IV. 1. Tranz. A nu lăsa în pace pe cineva, stingherindu-i mișcările în mod supărător; a cicăli pe cineva vorbindu-i într-una, făcîndu-i reproșuri sau insistînd cu rugăminți; (despre abstracte) a chinui pe cineva obsedîndu-l, nedîndu-i liniște. Îl sîcîia gîndul că despre omul acesta... nu știe nimic, nu poate crede nimic. V. ROM. mai 1954, 15. Țineam să văd cît mai mult și cît mai multe, să mă aleg cu un folos, fie el cît de mărunt... și-mi sîcîiam gazdele cu întrebări și cu alergături. STANCU, U.R.S.S. 52. Mă sîcîie într-atît trebile comunei încît nu-i chip să lipsesc măcar un ceas. SADOVEANU, M. C. 198. Un copil ia o șubă sau un cojoc pe el, așa ca să acopere și capul să nu mai vază nimic. Ceilalți copii încep să-l sîcîie, nelăsîndu-l să caute miere. ȘEZ. XIII 49. 2. Refl. (Rar) A se mișca mereu încoace și încolo. O locomotivă se sîcîie de colo-colo. SAHIA, N. 31. Pesemne că se tot sîcîia pe scaun de neastîmpăr și de frică pentru mișelia ce făcu. ISPIRESCU, L. 258.

SÎCÎÍT, -Ă, sîcîiți, -te, adj. Care este greu de mulțumit, care sîcîie, cicălește; cicălitor. Mi-a scos sufletul; mai bine moartea decît așa tigoare de bărbat sîcîit. VLAHUȚĂ, O. A. 234. ♦ (Substantivat) Persoană pe care cineva o cicălește; p. ext. necăjit, amărît. Sîcîita, vai de ea, Șade-ntr-un vîrf de nuia (Aluna). TEODORESCU, P. P. 216.

A SE SÂCÂÍ mă sâcâi intranz. rar A nu avea astâmpăr; a se suci; a se fâțâi. /<turc. sik

A SÂCÂÍ sâcâi tranz. (persoane) A nu lăsa în pace, deranjând mereu; a bate la cap. /<turc. sik

sâcăì v. 1. a da cu sâc, a necăji mereu: dă-i înainte, babo și nu mă mai sâcăi CAR. 2. a se agita: se tot sâcăia pe scaun de neastâmpăr ISP.

sî́cîĭ, a -í v. tr. (d. sîc). Fam. Șicanez, supăr, plictisesc, necăjesc: mă tot sîcîĭa cu judecata, cu vorba.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sâcâi (a ~) vb., ind. 1 și 2 sg. sâcâi, 3 sâcâie, imperf. 3 sg. sâcâia; conj. prez. 3 să sâcâie

sâcâí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sâcâi, 3 sg. și pl. sâcâie, imperf. 3 sg. sâcâiá

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SÂCÂÍ vb. 1. v. enerva. 2. v. șicana. 3. v. cicăli.

SÎCÎI vb. 1. a agasa, a enerva, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scîrbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Nu-l mai ~ cu insistențele tale.) 2. a șicana, (rar) a străgăni, (înv.) a molesta. (Îl ~ cu tot felul de mărunțișuri.) 3. a bodogăni, a cicăli, a dăscăli, a plictisi, (pop. și fam.) a boscorodi, (pop.) a dondăni, a prociti, a sucăli, (reg.) a ciocmăni, a morcoti, a tocăni, a tolocăni, (Mold.) a cihăi, (Transilv. și Bucov.) a cincăi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (fam.) a bîrîi, a bîzîi, a bombăni, a socri, (fig.) a ciocăni, a cîrîi, a pisa, a pisălogi, a toca. (Mă ~ tot timpul.)

SÎCÎIT adj. agasat, enervat, iritat, plictisit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît. (Om ~.)

Intrare: sâcâit
sâcâit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâcâit
  • sâcâitul
  • sâcâitu‑
  • sâcâi
  • sâcâita
plural
  • sâcâiți
  • sâcâiții
  • sâcâite
  • sâcâitele
genitiv-dativ singular
  • sâcâit
  • sâcâitului
  • sâcâite
  • sâcâitei
plural
  • sâcâiți
  • sâcâiților
  • sâcâite
  • sâcâitelor
vocativ singular
plural
Intrare: sâcâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sâcâi
  • sâcâire
  • sâcâit
  • sâcâitu‑
  • sâcâind
  • sâcâindu‑
singular plural
  • sâcâie
  • sâcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sâcâi
(să)
  • sâcâi
  • sâcâiam
  • sâcâii
  • sâcâisem
a II-a (tu)
  • sâcâi
(să)
  • sâcâi
  • sâcâiai
  • sâcâiși
  • sâcâiseși
a III-a (el, ea)
  • sâcâie
(să)
  • sâcâie
  • sâcâia
  • sâcâi
  • sâcâise
plural I (noi)
  • sâcâim
(să)
  • sâcâim
  • sâcâiam
  • sâcâirăm
  • sâcâiserăm
  • sâcâisem
a II-a (voi)
  • sâcâiți
(să)
  • sâcâiți
  • sâcâiați
  • sâcâirăți
  • sâcâiserăți
  • sâcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • sâcâie
(să)
  • sâcâie
  • sâcâiau
  • sâcâi
  • sâcâiseră
sicăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sâcâit, sâcâiadjectiv

  • 1. rar Greu de mulțumit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mi-a scos sufletul; mai bine moartea decît așa tigoare de bărbat sîcîit. VLAHUȚĂ, O. A. 234. DLRLC
etimologie:
  • vezi sâcâi DEX '98 DEX '09

sâcâi, sâcâiverb

  • 1. tranzitiv A nu lăsa pe cineva în pace, a-l necăji întruna; a bate la cap. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îl sîcîia gîndul că despre omul acesta... nu știe nimic, nu poate crede nimic. V. ROM. mai 1954, 15. DLRLC
    • format_quote Țineam să văd cît mai mult și cît mai multe, să mă aleg cu un folos, fie el cît de mărunt... și-mi sîcîiam gazdele cu întrebări și cu alergături. STANCU, U.R.S.S. 52. DLRLC
    • format_quote Mă sîcîie într-atît trebile comunei încît nu-i chip să lipsesc măcar un ceas. SADOVEANU, M. C. 198. DLRLC
    • format_quote Un copil ia o șubă sau un cojoc pe el, așa ca să acopere și capul să nu mai vază nimic. Ceilalți copii încep să-l sîcîie, nelăsîndu-l să caute miere. ȘEZ. XIII 49. DLRLC
  • 2. reflexiv rar A se mișca mereu încoace și încolo; a se fâțâi. DEX '09 DLRLC
    sinonime: fâțâi
    • format_quote O locomotivă se sîcîie de colo-colo. SAHIA, N. 31. DLRLC
    • format_quote Pesemne că se tot sîcîia pe scaun de neastîmpăr și de frică pentru mișelia ce făcu. ISPIRESCU, L. 258. DLRLC
etimologie:
  • Sâc + sufix -âi. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.