5 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROM2, -Ă, romi, -e, s. m. și f., adj. Țigan. [Scris și: rrom] – Din țig. rom „om”.

ROM1, (2) romuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare obținută prin fermentarea (naturală sau artificială) și distilarea sucului sau melasei din trestia de zahăr ori din alcool rafinat cu adaos de esențe sintetice și colorat cu caramel. 2. Cantitate de rom1 (1), care se servește într-un păhărel sau într-un țoi. [Var.: (reg.) rum s. n.] – Din fr. rhum, germ. Rum.

ROM1, (2) romuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare obținută prin fermentarea (naturală sau artificială) și distilarea sucului sau melasei din trestia de zahăr ori din alcool rafinat cu adaos de esențe sintetice și colorat cu caramel. 2. Cantitate de rom1 (1), care se servește într-un păhărel sau într-un țoi. [Var.: (reg.) rum s. n.] – Din fr. rhum, germ. Rum.

rom2 sn [At: (a. 1793) IORGA, S. D. VIII, 28 / V: (reg) rum / E: fr rhum, ger Rum] Băutură alcoolică obținută din fermentarea și distilarea melasei din trestia de zahăr.

rom3 sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Nisip fin de râu sau făină de piatră măcinată în șteampuri, care conține aur.

rom1 sm [At: BL II, 184 / S și: rrom / Pl: ~i / E: țig rom „om”] Țigan.

ROM2, romi, s. m. Țigan. – Din țig. rom „om”.

ROM1, romi, s. m. Țigan. Cei șase romi din colectiv, cu copiii lor, înjghebaseră o bandă tuciurie de lăutari care cîntau înfocat. V. ROM. februarie 1952, 130.

ROM2, romuri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea melasei de la trestia de zahăr. Maiorul porunci o cafea cu rom. SADOVEANU, O. IV 255. Damigene cu romuri albe și roșii. HOGAȘ, DR. 273. – Variantă: rum (MARIAN, NU. 23, NEGRUZZI, S. I 74) s. n.

ROM s.n. Băutură alcoolică fabricată prin distilarea melasei din trestia de zahăr. [Var. rum s.n. / < fr. rhum, cf. engl. rum].

ROM s. n. băutură alcoolică prin distilarea melasei din trestia de zahăr. (< fr. rhum, germ. Rum)

rom s. m. țigan v. șmenar (1995) (din țig. rom „om”; DEX; cuvântul este mai vechi, dar a început să fie folosit frecvent după 1989)

ROM1 ~uri n. Băutură alcoolică tare obținută prin distilarea sucului sau melasei din trestie de zahăr, cu adaos de esență și colorată cu caramel. /<fr. rhum, germ. Rum

ROM2 ~i m. pop. Persoană care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea, ducând (în unele zone) o viață seminomadă; țigan. /< țig. rom

rom n. rachiu obținut prin distilarea melasei.

1) rom, -ă s. (țig. Rom, d. Român). Cam iron. Țigan.

2) *rom n., pl. urĭ (turc. rom, fr. rhum, rum [pron. rom], d. engl. rum, care vine d. rambullion, cuv. din insulele Barbados). Un fel de rachiŭ maĭ scump obținut din melasa trestiiĭ de zahăr saŭ și din altele. (E incolor saŭ maĭ des colorat în galben cu zahăr ars): ceaĭ cu rom. V. jamaĭcă, coñac.

RUM s. n. v. rom1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!rom2 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. romi; adj. f., s. f. ro, pl. rome

rom1 (băutură) s. n., (porții; sorturi) pl. romuri

rom1 / rrom (persoană) adj. m., s. m., pl. romi / rromi; adj. f., s. f. romă / rromă, pl. rome / rrome

rom2 (băutură) s. n., (porții) pl. romuri

rom (băutură) s. n., (porții) pl. rómuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROM s. (arg.) motorină. (A băut un păhărel de ~.)

ROM s. țigan, (pop.) arapină. (E ~ de origine.)

ROM s. (arg.) motorină. (A băut un păhărel de ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rom (-muri), s. n. – Băutură alcoolică din trestie de zahăr. Fr. rhum.

rom (rómi), s. n. – (Trans.) Nisipuri aurifere. Mag. rom „moloz” (Candrea).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROM temă comună de la: Roman, Romano, Romil și Romul, lat. Romanus, Romilus, Romulus. 1. Romul (Ur XXII 239). 2. Roma, răzeș mold. (16 A III 44); – din Sîrbi, 1575, b. mold. (C Răz 9); – I. (A Gen I 61 – 65) și s. r. Cislau. 3. Romeea, C., Popa Ion, preot (AO XVI 355). 4. + aga: Romaga (CL; Buc); 5. + -otă: Romota b. (Paș); Romotea (Paș; Gorj 104). 6. + -cea; Romcea, ard. (Paș); din Bîrsa (Sd X); olt., 1619 (Sd V 439, VI 464; Gorj 118); și 1638 (AO VII 29); munt. (16 B V 385); Romceni s. (17 B IV) și Rumceni sat disp. r. Buzău (RA I 210). 7. + -șa: Romșa (Sur IX; Isp II2), cf. însă Hromșa < Hrom (Partea a II-a).

Intrare: Rom
nume propriu (I3)
  • Rom
Intrare: rom (băutură)
rom2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rom
  • romul
  • romu‑
plural
  • romuri
  • romurile
genitiv-dativ singular
  • rom
  • romului
plural
  • romuri
  • romurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rum
  • rumul
  • rumu‑
plural
  • rumuri
  • rumurile
genitiv-dativ singular
  • rum
  • rumului
plural
  • rumuri
  • rumurilor
vocativ singular
plural
Intrare: rom (nisip)
rom2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rom
  • romul
  • romu‑
plural
  • romuri
  • romurile
genitiv-dativ singular
  • rom
  • romului
plural
  • romuri
  • romurilor
vocativ singular
plural
Intrare: rom / rrom (adj.)
rom1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rom
  • romul
  • romu‑
  • ro
  • roma
plural
  • romi
  • romii
  • rome
  • romele
genitiv-dativ singular
  • rom
  • romului
  • rome
  • romei
plural
  • romi
  • romilor
  • rome
  • romelor
vocativ singular
  • romule
  • rome
  • ro
  • romo
plural
  • romilor
  • romelor
rrom1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rrom
  • rromul
  • rromu‑
  • rro
  • rroma
plural
  • rromi
  • rromii
  • rrome
  • rromele
genitiv-dativ singular
  • rrom
  • rromului
  • rrome
  • rromei
plural
  • rromi
  • rromilor
  • rrome
  • rromelor
vocativ singular
plural
Intrare: rom / rrom (persoană)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rom
  • romul
  • romu‑
plural
  • romi
  • romii
genitiv-dativ singular
  • rom
  • romului
plural
  • romi
  • romilor
vocativ singular
  • romule
  • rome
plural
  • romilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rrom
  • rromul
  • rromu‑
plural
  • rromi
  • rromii
genitiv-dativ singular
  • rrom
  • rromului
plural
  • rromi
  • rromilor
vocativ singular
  • rromule
  • rrome
plural
  • rromilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rom, ro / rrom, rroadjectiv
rom, romi / rrom, rromisubstantiv masculin
ro, rome / rro, rromesubstantiv feminin

  • 1. Arapină, țigan, țigan. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cei șase romi din colectiv, cu copiii lor, înjghebaseră o bandă tuciurie de lăutari care cîntau înfocat. V. ROM. februarie 1952, 130. DLRLC
etimologie:

rom, romurisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Băutură alcoolică tare obținută prin fermentarea (naturală sau artificială) și distilarea sucului sau melasei din trestia de zahăr ori din alcool rafinat cu adaos de esențe sintetice și colorat cu caramel. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Maiorul porunci o cafea cu rom. SADOVEANU, O. IV 255. DLRLC
    • format_quote Damigene cu romuri albe și roșii. HOGAȘ, DR. 273. DLRLC
  • 2. Cantitate de rom, care se servește într-un păhărel sau într-un țoi. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.