rom¹ (băutură) s. n., (porții; sorturi) pl. romuri

ROM temă comună de la: Roman, Romano, Romil și Romul, lat. Romanus, Romilus, Romulus. 1. Romul (Ur XXII 239). 2. Roma, răzeș mold. (16 A III 44); – din Sîrbi, 1575, b. mold. (C Răz 9); – I. (A Gen I 61 – 65) și s. r. Cislau. 3. Romeea, C., Popa Ion, preot (AO XVI 355). 4. + aga: Romaga (CL; Buc); 5. + -otă: Romota b. (Paș); Romotea (Paș; Gorj 104). 6. + -cea; Romcea, ard. (Paș); din Bîrsa (Sd X); olt., 1619 (Sd V 439, VI 464; Gorj 118); și 1638 (AO VII 29); munt. (16 B V 385); Romceni s. (17 B IV) și Rumceni sat disp. r. Buzău (RA I 210). 7. + -șa: Romșa (Sur IX; Isp II²), cf. însă Hromșa < Hrom (Partea a II-a).