4 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rom1 sm [At: BL II, 184 / S și: rrom / Pl: ~i / E: țig rom „om”] Țigan.

rom3 sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Nisip fin de râu sau făină de piatră măcinată în șteampuri, care conține aur.

rom2 sn [At: (a. 1793) IORGA, S. D. VIII, 28 / V: (reg) rum / E: fr rhum, ger Rum] Băutură alcoolică obținută din fermentarea și distilarea melasei din trestia de zahăr.

ROM1, (2) romuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare obținută prin fermentarea (naturală sau artificială) și distilarea sucului sau melasei din trestia de zahăr ori din alcool rafinat cu adaos de esențe sintetice și colorat cu caramel. 2. Cantitate de rom1 (1), care se servește într-un păhărel sau într-un țoi. [Var.: (reg.) rum s. n.] – Din fr. rhum, germ. Rum.

ROM1, (2) romuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare obținută prin fermentarea (naturală sau artificială) și distilarea sucului sau melasei din trestia de zahăr ori din alcool rafinat cu adaos de esențe sintetice și colorat cu caramel. 2. Cantitate de rom1 (1), care se servește într-un păhărel sau într-un țoi. [Var.: (reg.) rum s. n.] – Din fr. rhum, germ. Rum.

ROM2, -Ă, romi, -e, s. m. și f., adj. Țigan. [Scris și: rrom] – Din țig. rom „om”.

ROM2, romi, s. m. Țigan. – Din țig. rom „om”.

ROM1, romi, s. m. Țigan. Cei șase romi din colectiv, cu copiii lor, înjghebaseră o bandă tuciurie de lăutari care cîntau înfocat. V. ROM. februarie 1952, 130.

ROM2, romuri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea melasei de la trestia de zahăr. Maiorul porunci o cafea cu rom. SADOVEANU, O. IV 255. Damigene cu romuri albe și roșii. HOGAȘ, DR. 273. – Variantă: rum (MARIAN, NU. 23, NEGRUZZI, S. I 74) s. n.

ROM s.n. Băutură alcoolică fabricată prin distilarea melasei din trestia de zahăr. [Var. rum s.n. / < fr. rhum, cf. engl. rum].

ROM s. n. băutură alcoolică prin distilarea melasei din trestia de zahăr. (< fr. rhum, germ. Rum)

rom s. m. țigan v. șmenar (1995) (din țig. rom „om”; DEX; cuvântul este mai vechi, dar a început să fie folosit frecvent după 1989)

ROM1 ~uri n. Băutură alcoolică tare obținută prin distilarea sucului sau melasei din trestie de zahăr, cu adaos de esență și colorată cu caramel. /<fr. rhum, germ. Rum

ROM2 ~i m. pop. Persoană care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea, ducând (în unele zone) o viață seminomadă; țigan. /< țig. rom

rom n. rachiu obținut prin distilarea melasei.

2) *rom n., pl. urĭ (turc. rom, fr. rhum, rum [pron. rom], d. engl. rum, care vine d. rambullion, cuv. din insulele Barbados). Un fel de rachiŭ maĭ scump obținut din melasa trestiiĭ de zahăr saŭ și din altele. (E incolor saŭ maĭ des colorat în galben cu zahăr ars): ceaĭ cu rom. V. jamaĭcă, coñac.

1) rom, -ă s. (țig. Rom, d. Român). Cam iron. Țigan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rom2 (băutură) s. n., (porții) pl. rómuri

rom1 / rrom (persoană) adj. m., s. m., pl. romi / rromi; adj. f., s. f. rómă / rrómă, pl. róme / rróme

rom (băutură) s. n., (porții) pl. rómuri

rom (persoană) s. m., pl. romi

arată toate definițiile

Intrare: rom
rom
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Rom
nume propriu (I3)
  • Rom
Intrare: rom (băutură)
rom (băutură) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rom
  • romul
  • romu‑
plural
  • romuri
  • romurile
genitiv-dativ singular
  • rom
  • romului
plural
  • romuri
  • romurilor
vocativ singular
plural
Intrare: rom (persoană)
rom (persoană) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rom
  • romul
  • romu‑
  • ro
  • roma
plural
  • romi
  • romii
  • rome
  • romele
genitiv-dativ singular
  • rom
  • romului
  • rome
  • romei
plural
  • romi
  • romilor
  • rome
  • romelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)