3 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ROM1, (2) romuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare obținută prin fermentarea (naturală sau artificială) și distilarea sucului sau melasei din trestia de zahăr ori din alcool rafinat cu adaos de esențe sintetice și colorat cu caramel. 2. Cantitate de rom1 (1), care se servește într-un păhărel sau într-un țoi. [Var.: (reg.) rum s. n.] – Din fr. rhum, germ. Rum.

ROM2, -Ă, romi, -e, s. m. și f., adj. Țigan. [Scris și: rrom] – Din țig. rom „om”.

ROM2, romi, s. m. Țigan. – Din țig. rom „om”.

ROM1, (2) romuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare obținută prin fermentarea (naturală sau artificială) și distilarea sucului sau melasei din trestia de zahăr ori din alcool rafinat cu adaos de esențe sintetice și colorat cu caramel. 2. Cantitate de rom1 (1), care se servește într-un păhărel sau într-un țoi. [Var.: (reg.) rum s. n.] – Din fr. rhum, germ. Rum.

ROM2, romuri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea melasei de la trestia de zahăr. Maiorul porunci o cafea cu rom. SADOVEANU, O. IV 255. Damigene cu romuri albe și roșii. HOGAȘ, DR. 273. – Variantă: rum (MARIAN, NU. 23, NEGRUZZI, S. I 74) s. n.

ROM1, romi, s. m. Țigan. Cei șase romi din colectiv, cu copiii lor, înjghebaseră o bandă tuciurie de lăutari care cîntau înfocat. V. ROM. februarie 1952, 130.

rom1 / rrom (persoană) adj. m., s. m., pl. romi / rromi; adj. f., s. f. rómă / rrómă, pl. róme / rróme

rom2 (băutură) s. n., (porții) pl. rómuri

rom (băutură) s. n., (porții) pl. rómuri

rom (persoană) s. m., pl. romi

ROM s. (arg.) motorină. (A băut un păhărel de ~.)

ROM s.n. Băutură alcoolică fabricată prin distilarea melasei din trestia de zahăr. [Var. rum s.n. / < fr. rhum, cf. engl. rum].

ROM s. n. băutură alcoolică prin distilarea melasei din trestia de zahăr. (< fr. rhum, germ. Rum)

rom (rómi), s. n. – (Trans.) Nisipuri aurifere. Mag. rom „moloz” (Candrea).

rom (-muri), s. n. – Băutură alcoolică din trestie de zahăr. Fr. rhum.

ROM2 ~i m. pop. Persoană care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea, ducând (în unele zone) o viață seminomadă; țigan. /< țig. rom

ROM1 ~uri n. Băutură alcoolică tare obținută prin distilarea sucului sau melasei din trestie de zahăr, cu adaos de esență și colorată cu caramel. /<fr. rhum, germ. Rum

rom n. rachiu obținut prin distilarea melasei.

1) rom, -ă s. (țig. Rom, d. Român). Cam iron. Țigan.

Intrare: Rom
Rom
nume propriu (I3)
Intrare: rom (băutură)
rom (băutură) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rom romul
plural romuri romurile
genitiv-dativ singular rom romului
plural romuri romurilor
vocativ singular
plural
Intrare: rom (persoană)
rom (persoană)
adjectiv (A1) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rom romul ro roma
plural romi romii rome romele
genitiv-dativ singular rom romului rome romei
plural romi romilor rome romelor
vocativ singular
plural