13 definiții pentru referendar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFERENDÁR, referendari, s. m. 1. Demnitar la Curtea franceză însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor referitoare la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ◊ Mare referendar = membru al senatului în Imperiul Francez, care deținea sigiliul adunării. 2. (Înv.) Referent. – Din lat. referendarius, germ. Referendar, fr. référendaire.

referendar sm [At: CANTEMIR, HR. 115 / V: ~rin~, ~riu / Pl: ~i / E: lat referendarius, ger Referendar, fr référendaire] 1 Demnitar la curtea franceză însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor referitoare la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. 2 (Îs) Mare ~ Membru al senatului în Imperiul Francez, care deținea sigiliul adunării. 3 (Înv) Referent (1).

REFERENDÁR, referendari, s. m. 1. Demnitar la curtea franceză însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor referitoare la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ◊ Mare referendar = membru al senatului în Imperiul Francez, care deținea sigiliul adunării. 2. (Înv.) Referent. – Din lat. referendarius, germ. Referendar, fr. référendaire.

REFERENDÁR, referendari, s. m. (Învechit și arhaizant) Referent, raportor, informator. Revista ieșise din dorința ministrului Haret, care îndemnase pe Coșbuc și Vlahuță, referendari literari ai Casei Școalelor, să întreprindă o acțiune de înviorare a literaturii. SADOVEANU, E. 9.

REFERENDÁR s.m. Demnitar al curții franceze însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor relative la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ♦ Mare referendar = membru al senatului în Imperiul francez, care deținea sigiliul adunării. [< fr. référendaire].

REFERENDÁR1 s. m. demnitar al curții franceze însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor relative la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ♦ mare ~ = membru al senatului în imperiul francez, care deținea sigiliul adunării. (< lat. referendarius, germ. Referendar, fr. référendaire)

REFERENDÁR2, -Ă adj. referitor la un referendum. (< fr. référendaire)

referendar m. magistrat la Curtea de conturi care verifică contabilitatea Statului.

*referendár m. (mlat. referendarius, cel însărcinat cu ceĭa ce trebuĭe raportat. V. refer). Funcționar (licențiat orĭ doctor în drept orĭ matematică) însărcinat cu verificarea conturilor statuluĭ la Curtea de Conturĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

referendár s. m., pl. referendári

referendár s. m., pl. referendári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REFERENDÁR s. v. referent.

Intrare: referendar
referendar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • referendar
  • referendarul
  • referendaru‑
plural
  • referendari
  • referendarii
genitiv-dativ singular
  • referendar
  • referendarului
plural
  • referendari
  • referendarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)