15 definiții pentru raportor (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAPORTÓR, -OÁRE, raportori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor, – Din fr. rapporteur.

raportor2, ~oare smf [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 118 / V: (înv) rep~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr rapporteur] 1-2 Persoană care face un raport (1, 5) pentru a-l susține în fața unei adunări sau în fața superiorului Si: (înv) raportator (1-2), reportuitoriu.

RAPORTÓR, -OÁRE, raportori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor. – Din fr. rapporteur.

RAPORTÓR2, -OÁRE, raportori, -oare, s. m. și f. Persoană care redactează un raport pentru a-l susține în fața unei adunări. Raportorii acelor adunări sînt și raportorii Adunării Romîniei. KOGĂLNICEANU, S. A. 118. Am dori ca raportorul să facă... îmbunătățiri proiectului de lege. I. IONESCU, P. 162.

RAPORTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care prezintă un raport. [< fr. rapporteur].

RAPORTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care prezintă un raport. II. s. n. instrument gradat, în formă de semicerc, pentru desenarea și măsurarea unghiurilor. (< fr. rapporteur)

RAPORTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Persoană care prezintă un raport; referent. /<fr. rapporteur

raportor m. cel însărcinat cu facerea unui raport. ║ n. instrument geometric, semicerc de măsurat unghiuri.

*raportór, -oáre adj. (fr. rapporteur). Care raportează. S. m. Acela care e însărcinat să facă expunerea unuĭ proces, uneĭ afacerĭ, să facă raportu concluziunilor care rezultă din propunerile uneĭ comisiunĭ parlamentare ș. a.: raportoru general al bugetuluĭ. S. n., pl. oare. Geom. Semicerc saŭ cerc întreg împărțit p. a raporta saŭ a măsura unghĭurile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

raportor1 (instrument) s. n., pl. raportoare

raportor2 (persoană) s. m., pl. raportori

raportor1 (persoană) s. m., pl. raportori

raportór (persoană) s. m., pl. raportóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RAPORTÓR s. 1. (înv.) raportator. (A fost desemnat ~ la congres.) 2. (MAT.) (înv.) transportator. (Cu ~ul se măsoară unghiurile.)

RAPORTOR s. 1. (înv.) raportator. (A fost desemnat ~ la congres.) 2. (MAT.) (înv.) transportator. (Cu ~ se măsoară unghiurile.)

Intrare: raportor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raportor
  • raportorul
  • raportoru‑
plural
  • raportori
  • raportorii
genitiv-dativ singular
  • raportor
  • raportorului
plural
  • raportori
  • raportorilor
vocativ singular
  • raportorule
plural
  • raportorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

raportor, raportorisubstantiv masculin
raportoare, raportoaresubstantiv feminin, substantiv neutru

  • 1. Persoană care face un raport. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: raportator
    • format_quote Raportorii acelor adunări sînt și raportorii Adunării Romîniei. KOGĂLNICEANU, S. A. 118. DLRLC
    • format_quote Am dori ca raportorul să facă... îmbunătățiri proiectului de lege. I. IONESCU, P. 162. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.