referendar sm [At: CANTEMIR, HR. 115 / V: ~rin~, ~riu / Pl: ~i / E: lat referendarius, ger Referendar, fr référendaire] 1 Demnitar la curtea franceză însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor referitoare la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. 2 (Îs) Mare ~ Membru al senatului în Imperiul Francez, care deținea sigiliul adunării. 3 (Înv) Referent (1).