17 definiții pentru informator (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFORMATÓR, -OÁRE, informatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care dă sau culege informații. 2. S. m. și f. Persoană care oferea informații pentru instituția securității, în regimul comunist din România. 3. Adj. Care dă, procură informații. – Din fr. informateur.

informator, ~oare a [At: HASDEU, I. C. 184 / Pl: ~i, ~oare / E: fr informateur] 1 Persoană care dă relații exacte. 2 Autor de la care culegem informații. 3 (Jur) Persoană chemată în fața instanței numai spre a da informații, nu și pentru a depune mărturie. 4 Spion.

INFORMATÓR, -OÁRE, informatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care dă sau culege informații. 2. Adj. Care dă, procură informații. – Din fr. informateur.

INFORMATÓR, -OÁRE, informatori, -oare, s. m. și f. Persoană care dă sau aduce informații. Informatorul poliției se sculase de pe bancă și o zbughise din sală. PAS, Z. IV 254. ◊ (Adjectival) Agent informator.

INFORMATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care procură, dă informații. 2. Mesager (2) [în DN]. // adj. Care furnizează informații. [Cf. fr. informateur].

INFORMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care dă, procură informații. (< fr. informateur)

informatór, -oáre s. m. f. 1995 Persoană care oferea informații Securității v. turnător (din informa + -tor; DEX – alt sens)

INFORMATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care culege și furnizează informații. /<fr. informateur

informator m. cel ce dă sau culege informațiuni.

*informatór, -oáre adj. și s. Care informează, care dă știrĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

informator adj. m., s. m., pl. informatori; adj. f., s. f. sg. și pl. informatoare

informator adj. m., s. m., pl. informatori; adj. f., s. f. sg. și pl. informatoare

informatór adj. m., s. m., pl. informatóri; f. sg. și pl. informatoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INFORMATÓR s. 1. (LINGV.) subiect. (~ pentru o anchetă dialectală.) 2. (POL.) (fam.) ciripitor. (~ al securității.)

INFORMATOR s. (LINGV.) subiect. (~ pentru o anchetă dialectală.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INFORMATÓR (SUBIÉCT) s. m. (cf. fr. informateur): persoană care posedă o anumită competență lingvistică și o anumită intuiție care-i permite să furnizeze anchetatorului date despre graiul studiat. Alegerea i. este decisivă pentru culegerea unor date reale și reprezentative despre graiul respectiv. Calitățile i. (inteligență, dicție și audiție excelente, sociabilitate, cunoaștere a graiului și a realităților etnografice, sociale, economice și folclorice ale regiunii etc.), ca și ale anchetatorului, trebuie să asigure un context favorabil desfășurării cercetării dialectale. Se poate folosi un singur sau mai mulți i. (dintre aceștia unul este de bază, principal). I. unic oferă anchetatorului date certe.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

INFORMATOR antenă, aspersor, barabanci, băgător în seamă, binbangiu, bingănitor, caiafă, calpuzan, canar, castor, cântăreț, cârtiță, cintezoi, ciocăr, ciripic, ciripitor, clănțău, clănțoi, cobzar, donițar, flașnetar, ginitor, gurist, gușar, iepuraș, instrumentist, interpret, înghețată, jeg în gât, jet, lătrător, limbă, limonadă, limonagiu, marmeladă, mârâitor, melodios, muist, papagal coclit, pârâcios, pețitor, philips, pigănitor, prăduitor, privighetoare, râșnițar, scuipător, sifonar, tiflă, toboșar, trâmbițar, trântăreanu, turnător, turnesol, țambalagiu, țânțar, țap, țiflă.

Intrare: informator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • informator
  • informatorul
  • informatoru‑
plural
  • informatori
  • informatorii
genitiv-dativ singular
  • informator
  • informatorului
plural
  • informatori
  • informatorilor
vocativ singular
  • informatorule
plural
  • informatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

informator, informatorisubstantiv masculin
informatoare, informatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care dă sau culege informații. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ciripitor
    • format_quote Informatorul poliției se sculase de pe bancă și o zbughise din sală. PAS, Z. IV 254. DLRLC
  • 2. Persoană care oferea informații pentru instituția securității, în regimul comunist din România. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.