REFERENDAR, referendari, s. m. 1. Demnitar la Curtea franceză însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor referitoare la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ◊ Mare referendar = membru al senatului în Imperiul Francez, care deținea sigiliul adunării. 2. (Înv.) Referent. – Din lat. referendarius, germ. Referendar, fr. référendaire.

referendar sm [At: CANTEMIR, HR. 115 / V: ~rin~, ~riu / Pl: ~i / E: lat referendarius, ger Referendar, fr référendaire] 1 Demnitar la curtea franceză însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor referitoare la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. 2 (Îs) Mare ~ Membru al senatului în Imperiul Francez, care deținea sigiliul adunării. 3 (Înv) Referent (1).

REFERENDAR, referendari, s. m. 1. Demnitar la curtea franceză însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor referitoare la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ◊ Mare referendar = membru al senatului în Imperiul Francez, care deținea sigiliul adunării. 2. (Înv.) Referent. – Din lat. referendarius, germ. Referendar, fr. référendaire.

REFERENDAR, referendari, s. m. (Învechit și arhaizant) Referent, raportor, informator. Revista ieșise din dorința ministrului Haret, care îndemnase pe Coșbuc și Vlahuță, referendari literari ai Casei Școalelor, să întreprindă o acțiune de înviorare a literaturii. SADOVEANU, E. 9.

REFERENDAR s.m. Demnitar al curții franceze însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor relative la titlurile de noblețe, la dispensele de vîrstă etc. ♦ Mare referendar = membru al senatului în Imperiul francez, care deținea sigiliul adunării. [< fr. référendaire].

REFERENDAR¹ s. m. demnitar al curții franceze însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor relative la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ♦ mare ~ = membru al senatului în imperiul francez, care deținea sigiliul adunării. (< lat. referendarius, germ. Referendar, fr. référendaire)

referendar m. magistrat la Curtea de conturi care verifică contabilitatea Statului.

*referendár m. (mlat. referendarius, cel însărcinat cu ceĭa ce trebuĭe raportat. V. refer). Funcționar (licențiat orĭ doctor în drept orĭ matematică) însărcinat cu verificarea conturilor statuluĭ la Curtea de Conturĭ.

referendariu sm vz referendar

referindar sm vz referendar

referendar s. m., pl. referendari

referendar s. m., pl. referendari

referendar s. m., pl. referendari

REFERENDAR s. v. referent.

referendar s. v. REFERENT.