opțiuni
  • info

15 definiții pentru referent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFERENT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.

referent, ~ă smf [At: CALENDARIU (1794), 192/19 / V: (înv) ~rint / Pl: ~nți, ~e / E: ger Referent, lat referens, -ntis] 1 Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale Si: (înv) referendar (3). 2 Persoană care face un referat (1).

REFERENT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat. – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.

REFERENT, -Ă, referenți, -te, s. m. și f. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este mai ales de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale. V. consilier. Ar trebui să fiu... un fel de referent. GALAN, B. I 64. ♦ Persoană care face un referat.

REFERENT, -Ă s.m. și f. Specialist al unei instituții care dă îndrumări și informații într-un anumit domeniu. ♦ Cel care face un referat. [< germ. Referent].

REFERENT1 s. m. obiect, concept la care se referă semnul lingvistic în cadrul denotației. (< fr. référent)

REFERENT2, -Ă s. m. f. 1. specialist al unei instituții care dă îndrumări și informații într-un anumit domeniu. 2. cel care face un referat. (< germ. Referent, lat. referens)

REFERENT ~ți m. 1) Specialist într-o instituție, care informează și dă consultații într-un anumit domeniu. 2) Persoană care face un referat; raportor. /<germ. Referent, lat. referens, ~ntis

referint, ~ă smf vz referent

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

referent s. m., pl. referenți

referent s. m., pl. referenți

referent s. m., pl. referenți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REFERENT s. (înv.) referendar.

REFERENT s. (înv.) referendar.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

REFERÉNT s. n. (cf. fr. référent engl. referent): (în semantică) obiectul sau conceptul denotat de un cuvânt, expresie sau judecată; lucrul, noțiunea la care se face referire.

Intrare: referent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • referent
  • referentul
  • referentu‑
plural
  • referenți
  • referenții
genitiv-dativ singular
  • referent
  • referentului
plural
  • referenți
  • referenților
vocativ singular
  • referentule
  • referente
plural
  • referenților
referint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

referent, referențisubstantiv masculin
referentă, referentesubstantiv feminin

  • 1. Specialist în cadrul unei instituții, a cărui atribuție este de a da îndrumări și informații în domeniul specialității sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: consilier referendar
    • format_quote Ar trebui să fiu... un fel de referent. GALAN, B. I 64. DLRLC
    • 1.1. Persoană care face un referat. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.