2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECREÁȚIE2, recreații, s. f. (Rar) Recreare2.[1] [Pr.: -cre-a-] – Din fr. recréation. corectat(ă)

  1. În original, incorect: (Rar) Recreere2. — cata

RECREÁȚIE1, recreații, s. f. Faptul de a se recrea1; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreerii și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a-.Var.: (înv.) recreațiúne s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.

recreație2 sf [At: DM / P: ~cre-a~ / V: (îvp) ~cra~, regra~, ricria~, (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr récréation] (Rar) 1-18 Recreare2 (1-18).

recreație1 sf [At: CARTE TREB. II, 274/8 / P: ~cre-a~ / V: (îvp) ~cra~, regra~, ricria~, (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat recreatio, -onis, ger Rekreation, fr récréation] 1 Destindere (după un efort susținut) Si: recreare1 (1), reconfortare (1). 2 (Pex) Distracție (1). 3 Timp destinat recreării1 (1) elevilor între orele de curs Si: pauză.

RECREÁȚIE2, recreații, s. f. (Rar) Recreare2. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. recréation.

RECREÁȚIE1, recreații, s. f. Faptul de a se recrea1; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreării și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a-.Var.: (înv.) recreațiúne s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.

RECREÁȚIE, recreații, s. f. 1. Faptul de a se recrea; odihnă după o muncă încordată; recreare. Apoi deodată, în timpul unei recreații, începea să îmbrățișeze pe camaradele ei de clasă. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. ♦ Timp destinat recreării elevilor între orele de curs; pauză. Luam parte la jocurile camarazilor mei cînd suna ora de recreație. GHICA, S. 74. 2. Destindere; desfătare. (Atestat în forma recreațiune) Singura lui recreațiune era poezia. NEGRUZZI, S. I 333. – Pronunțat: -cre-a-. – Variantă: (învechit) recreațiúne (ODOBESCU, S. III 37) s. f.

RECREÁȚIE s.f. Faptul de a (se) recrea1; recreare; odihnă după un efort susținut; destindere. ♦ Pauză între două ore de curs în școli. [Gen. -iei, var. recreațiune s.f. / cf. fr. récréation, lat. recreatio].

RECREÁȚIE s. f. 1. faptul de a (se) recrea1; odihnă după un efort susținut; destindere. 2. pauză între două ore de curs în școli, facultăți etc. (< fr. récréation, lat. recreatio)

RECREÁȚIE ~i f. 1) Întrerupere pe un timp oarecare a unei activități; odihnă; pauză; răgaz; repaus. 2) Pauză între lecții la școală. Elevii au ieșit în ~. [Sil. -cre-a-] /<fr. récréation, lat. recreato, ~onis

RECREAȚIÚNE s. f. v. recreație1.

RECREAȚIÚNE s. f. v. recreație1.

RECREAȚIÚNE s.f. v. recreație.

recreați(un)e f. 1. exercițiu plăcut ce odihnește de o muncă: copiii trebuie să iea recreațiuni scurte și dese; 2. timp acordat acestui repaos.

*recreațiúne f. (lat. recreátio, -ónis. V. creațiune). Repaus (odihnă) pin care prinzĭ puterĭ: a da recreațiune elevilor. Timpu acordat acestuĭ repaus: eleviĭ îs la (saŭ în) recreațiune. Lucru care te recreĭază (care-țĭ place mult): acest cîntec e o recreațiune. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recreație (desp. re-cre-a-ți-e) s. f., art. recreația (desp. -ți-a), g.-d. art. recreației; pl. recreații, art. recreațiile (desp. -ți-i-)

recreație (re-cre-a-ți-e) s. f., art. recreația (-ți-a), g.-d. art. recreației; pl. recreații, art. recreațiile (-ți-i-)

recreáție (odihnă, creare din nou) s. f. (sil. -cre-) creație

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECREÁȚIE s. 1. reconfortare, recreare. (~ cuiva în concediu.) 2. pauză. (Elevii ies în ~.)

RECREAȚIE s. 1. reconfortare, recreare. (~ cuiva în concediu.) 2. pauză. (Elevii ies în ~.)

Intrare: recreație (creație)
recreație substantiv feminin
  • silabație: re-cre-a-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recreație
  • recreația
plural
  • recreații
  • recreațiile
genitiv-dativ singular
  • recreații
  • recreației
plural
  • recreații
  • recreațiilor
vocativ singular
plural
Intrare: recreație (odihnă)
recreație substantiv feminin
  • silabație: re-cre-a-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recreație
  • recreația
plural
  • recreații
  • recreațiile
genitiv-dativ singular
  • recreații
  • recreației
plural
  • recreații
  • recreațiilor
vocativ singular
plural
recreațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recreațiune
  • recreațiunea
plural
  • recreațiuni
  • recreațiunile
genitiv-dativ singular
  • recreațiuni
  • recreațiunii
plural
  • recreațiuni
  • recreațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recreație, recreațiisubstantiv feminin

etimologie:

recreație, recreațiisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se recrea; odihnă, destindere după o muncă încordată; recreere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Apoi deodată, în timpul unei recreații, începea să îmbrățișeze pe camaradele ei de clasă. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. DLRLC
    • format_quote Singura lui recreațiune era poezia. NEGRUZZI, S. I 333. DLRLC
    • 1.1. Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreerii și jocului elevilor. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: pauză
      • format_quote Luam parte la jocurile camarazilor mei cînd suna ora de recreație. GHICA, S. 74. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.