RECREAȚIE, recreații, s. f. 1. Faptul de a se recrea; odihnă după o muncă încordată; recreare. Apoi deodată, în timpul unei recreații, începea să îmbrățișeze pe camaradele ei de clasă. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. ♦ Timp destinat recreării elevilor între orele de curs; pauză. Luam parte la jocurile camarazilor mei cînd suna ora de recreație. GHICA, S. 74. 2. Destindere; desfătare. (Atestat în forma recreațiune) Singura lui recreațiune era poezia. NEGRUZZI, S. I 333. – Pronunțat: -cre-a-. – Variantă: (învechit) recreațiune (ODOBESCU, S. III 37) s. f.