7 definiții pentru reconfortare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECONFORTÁRE, reconfortări, s. f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei. – V. reconforta.

RECONFORTÁRE, reconfortări, s. f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei. – V. reconforta.

RECONFORTÁRE, reconfortări, s. f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei; întremare, întărire. Prietenia ei cu Sabina se născuse și dura, tocmai fiindcă lîngă această copilă, cu șase ani mai tînără, loială, firească și fără ascunzișuri, găsea o reconfortare. C. PETRESCU, C. V. 369.

RECONFORTÁRE s.f. Acțiunea de a reconforta și rezultatul ei; întremare, reconfort. ♦ (P. ext.) Odihnă, recreație. [< reconforta].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reconfortáre s. f., g.-d. art. reconfortắrii; pl. reconfortắri

reconfortáre s. f., g.-d. art. reconfortării; pl. reconfortări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECONFORTÁRE s. 1. v. întremare. 2. v. recreare, recreație.

RECONFORTARE s. 1. (MED.) fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.) 2. recreare, recreație. (~ cuiva în concediu.)

Intrare: reconfortare
reconfortare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reconfortare
  • reconfortarea
plural
  • reconfortări
  • reconfortările
genitiv-dativ singular
  • reconfortări
  • reconfortării
plural
  • reconfortări
  • reconfortărilor
vocativ singular
plural