4 intrări

51 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

razim sn vz rezem

Razim n. lac în Dobrogea, important pentru marea cantitate de pește ce conține.

RÁZĂM s. n. v. reazem.

RĂZIMÁ vb. I v. rezema.

REÁZĂM s. n. v. reazem.

REÁZEM, reazeme, s. n. 1. Dispozitiv care asigură sprijinirea unui corp de un alt corp; obiect de care cineva sau ceva se poate sprijini; rezemătoare. ◊ (Mec.) Punct de reazem = punct fix în jurul căruia forța și rezistența tind să ajungă în echilibru. ♦ Parte a unui sistem tehnic prin care se face legătura între două corpuri și care impune anumite restricții deplasării relative a acestora. ♦ (Rar) Balustradă. 2. Fig. Sprijin, ajutor, ocrotire. 3. Fig. Cauza, motivarea unei acțiuni; motiv, temei. [Var.: rázăm, reázăm, reázim s. n.] – Din rezema (derivat regresiv).

REÁZEM, reazeme, s. n. 1. Dispozitiv care asigură sprijinirea unui corp de un alt corp; obiect de care cineva sau ceva se poate sprijini; rezemătoare. ◊ (Mec.) Punct de reazem = punct fix în jurul căruia forța și rezistența tind să ajungă în echilibru. ♦ Parte a unui sistem tehnic prin care se face legătura între două corpuri și care impune anumite restricții deplasării relative a acestora. ♦ (Rar) Balustradă. 2. Fig. Sprijin, ajutor, ocrotire. 3. Fig. Cauza, motivarea unei acțiuni; motiv, temei. [Var.: rázăm, reázăm, reázim s. n.] – Din rezema (derivat regresiv).

REÁZIM s. n. v. reazem.

REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. Refl. Fig. A se întemeia, a se baza. [Var.: (reg.) răzimá vb. I] – Et. nec.

răzi1 vr [At: (a. 1725) ap. RF, I, 325 / Pzi: ~zesc / E: drr răzor] (Îvr) A se învecina.

reazem sm [At: PSALT. 204 / V: ~zim, raz~, razăm, razim, (înv) razimă sf / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: pvb rezema] 1 Dispozitiv care asigură sprijinirea unui corp de alt corp Si: rezemătoare. 2 (Mec; îs) Punct de ~ Punct fix în jurul căruia forța și rezistența tind să ajungă în echilibru. 3 Parte a unui sistem tehnic prin care se face legătura între două corpuri și care impune anumite restricții deplasării relative a acestora. 4-5 (Rar) Balustradă (1-2). 6 Parte a războiului de țesut formată din cele două tălpi orizontale pe care se sprijină celelalte părți ale acestuia. 7 Sprijin. 8 (Ccr) Persoană care ajută Si: ocrotitor, sprijinitor.

rezema [At: PSALT. HUR. 32710 / V: rasima, răzăma, răzima, ~zima (îrg) răsma, răzma, (înv) râ~, (reg) arazăma, arăzăma, a~, arăzma, ~zma, răzuma / Pzi: reazem, (pop) rezem / E: nct] 1 vt A așeza un lucru astfel încât să se sprijine de ceva ca să nu cadă. 2 vt A sprijini ceva cu o proptea Si: a propti, a susține. 3 vt (Îe) A ~ pereții (sau peretele) A sta degeaba. 4 vt A așeza. 5-6 vti (Îrg) A înfige. 7 vr (D.persoane) A se așeza astfel încât să se sprijine de ceva, să nu cadă, să meargă mai ușor, să se odihnească etc. 8 vt (Fig; d. privire) A fixa (3). 9-10 vtr (Îvr) A (se) culca. 11 vr (Fig) A se bizui (2) 12 vi (Îvr) A tinde. 13 vi (Înv) A apăsa (6). 14 vi (Îvr) A-și avea originea Si: a se trage. 15 vr (Îvr; construit cu prepoziția „de la”) A se îndepărta. 16-17 vit (Îe) A o ~ la... A merge spre... Si: a se îndrepta. 18 vt (Îae) A ajunge la un anumit loc Si: a se opri. 19 vr (Îe) A se – în contra cuiva A se apăra de cineva sau de ceva.

REÁZEM, reazeme, s. n. (Și în formele reazim, razem, reazăm) 1. Obiect, corp stabil de care cineva sau ceva se poate sprijini; rezemătoare. Femeia a adormit... bîjbîind în gol, cu mîna înfrigurată, după un reazim. POPA, V. 318. ♦ Balustradă. (Atestat în forma razăm) Scutură din cap, bătu cu mîna pe razămul scării. DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ (Mec.) Punct de reazem = punct fix în jurul căruia forța și rezistența tind să ajungă în echilibru. 2. Fig. Sprijin, ajutor, ocrotire. Toată ființa cea simțitoare Cată un reazem mîngîietor. ALECSANDRI, P. II 133. În el Apolon află a slavei sale razem. NEGRUZZI, S. II 176. Trist lucru este să nu aibă cineva alt reazim decît meritele părinților. BOLLIAC, O. 262. Cine-și cată reazăm afară din popor Se reazemă pe-o umbră de nour trecător. ALECSANDRI, T. II 169. ♦ Motiv, temei. Șterge-ți ochii, nu mai plînge!... A fost crudă-nvinuirea, A fost crudă și nedreaptă, fără razem, fără fond. EMINESCU, O. I 30. 3. Parte a unui sistem tehnic prin care se face legătura între două solide și care impune anumite restricții deplasărilor relative ale acestora. Reazem simplu. Reazem cilindric. – Variante: rázăm (SLAVICI, N. II 212), rázem, rázim (BENIUC, V. 9, ARDELEANU, D. 177), reázăm (BĂLCESCU, O. I 24), reázim s. n.

arată toate definițiile

Intrare: Razim
Razim
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: răzi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzi
  • răzire
  • răzit
  • răzitu‑
  • răzind
  • răzindu‑
singular plural
  • răzește
  • răziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răzesc
(să)
  • răzesc
  • răzeam
  • răzii
  • răzisem
a II-a (tu)
  • răzești
(să)
  • răzești
  • răzeai
  • răziși
  • răziseși
a III-a (el, ea)
  • răzește
(să)
  • răzească
  • răzea
  • răzi
  • răzise
plural I (noi)
  • răzim
(să)
  • răzim
  • răzeam
  • răzirăm
  • răziserăm
  • răzisem
a II-a (voi)
  • răziți
(să)
  • răziți
  • răzeați
  • răzirăți
  • răziserăți
  • răziseți
a III-a (ei, ele)
  • răzesc
(să)
  • răzească
  • răzeau
  • răzi
  • răziseră
Intrare: reazem
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reazem
  • reazemul
  • reazemu‑
plural
  • reazeme
  • reazemele
genitiv-dativ singular
  • reazem
  • reazemului
plural
  • reazeme
  • reazemelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • razăm
  • razămul
  • razămu‑
plural
  • razăme
  • razămele
genitiv-dativ singular
  • razăm
  • razămului
plural
  • razăme
  • razămelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reazăm
  • reazămul
  • reazămu‑
plural
  • reazăme
  • reazămele
genitiv-dativ singular
  • reazăm
  • reazămului
plural
  • reazăme
  • reazămelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • razem
  • razemul
plural
  • razeme
  • razemele
genitiv-dativ singular
  • razem
  • razemului
plural
  • razeme
  • razemelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reazim
  • reazimul
  • reazimu‑
plural
  • reazime
  • reazimele
genitiv-dativ singular
  • reazim
  • reazimului
plural
  • reazime
  • reazimelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • razim
  • razimul
plural
  • razime
  • razimele
genitiv-dativ singular
  • razim
  • razimului
plural
  • razime
  • razimelor
vocativ singular
plural
Intrare: rezema
verb (VT23)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rezema
  • rezemare
  • rezemat
  • rezematu‑
  • rezemând
  • rezemându‑
singular plural
  • reazemă
  • rezemă
  • rezemați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reazem
  • rezem
(să)
  • reazem
  • rezem
  • rezemam
  • rezemai
  • rezemasem
a II-a (tu)
  • rezemi
  • reazemi
(să)
  • rezemi
  • reazemi
  • rezemai
  • rezemași
  • rezemaseși
a III-a (el, ea)
  • reazemă
  • rezemă
(să)
  • rezeme
  • reazeme
  • rezema
  • rezemă
  • rezemase
plural I (noi)
  • rezemăm
(să)
  • rezemăm
  • rezemam
  • rezemarăm
  • rezemaserăm
  • rezemasem
a II-a (voi)
  • rezemați
(să)
  • rezemați
  • rezemați
  • rezemarăți
  • rezemaserăți
  • rezemaseți
a III-a (ei, ele)
  • reazemă
  • rezemă
(să)
  • rezeme
  • reazeme
  • rezemau
  • rezema
  • rezemaseră
verb (VT19)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzima
  • răzimare
  • răzimat
  • răzimatu‑
  • răzimând
  • răzimându‑
singular plural
  • razimă
  • răzimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • razim
(să)
  • razim
  • răzimam
  • răzimai
  • răzimasem
a II-a (tu)
  • razimi
(să)
  • razimi
  • răzimai
  • răzimași
  • răzimaseși
a III-a (el, ea)
  • razimă
(să)
  • razime
  • răzima
  • răzimă
  • răzimase
plural I (noi)
  • răzimăm
(să)
  • răzimăm
  • răzimam
  • răzimarăm
  • răzimaserăm
  • răzimasem
a II-a (voi)
  • răzimați
(să)
  • răzimați
  • răzimați
  • răzimarăți
  • răzimaserăți
  • răzimaseți
a III-a (ei, ele)
  • razimă
(să)
  • razime
  • răzimau
  • răzima
  • răzimaseră
verb (VT38)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rezăma
  • rezămare
  • rezămat
  • rezămatu‑
  • rezămând
  • rezămându‑
singular plural
  • reazămă
  • rezămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rezăm
  • reazăm
(să)
  • rezăm
  • reazăm
  • rezămam
  • rezămai
  • rezămasem
a II-a (tu)
  • rezemi
(să)
  • rezemi
  • rezămai
  • rezămași
  • rezămaseși
a III-a (el, ea)
  • reazămă
(să)
  • rezeme
  • rezăma
  • rezămă
  • rezămase
plural I (noi)
  • rezămăm
(să)
  • rezămăm
  • rezămam
  • rezămarăm
  • rezămaserăm
  • rezămasem
a II-a (voi)
  • rezămați
(să)
  • rezămați
  • rezămați
  • rezămarăți
  • rezămaserăți
  • rezămaseți
a III-a (ei, ele)
  • reazămă
(să)
  • rezeme
  • rezămau
  • rezăma
  • rezămaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

reazem razăm reazăm razem reazim razim

  • 1. Dispozitiv care asigură sprijinirea unui corp de un alt corp; obiect de care cineva sau ceva se poate sprijini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: proptea rezemătoare attach_file un exemplu
    exemple
    • Femeia a adormit... bîjbîind în gol, cu mîna înfrigurată, după un reazim. POPA, V. 318.
      surse: DLRLC
    • 1.1. mecanică Punct de reazem = punct fix în jurul căruia forța și rezistența tind să ajungă în echilibru.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Parte a unui sistem tehnic prin care se face legătura între două corpuri și care impune anumite restricții deplasării relative a acestora.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Reazem simplu. Reazem cilindric.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Scutură din cap, bătu cu mîna pe razămul scării. DELAVRANCEA, la TDRG.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Toată ființa cea simțitoare Cată un reazem mîngîietor. ALECSANDRI, P. II 133.
      surse: DLRLC
    • În el Apolon află a slavei sale razem. NEGRUZZI, S. II 176.
      surse: DLRLC
    • Trist lucru este să nu aibă cineva alt reazim decît meritele părinților. BOLLIAC, O. 262.
      surse: DLRLC
    • Cine-și cată reazăm afară din popor Se reazemă pe-o umbră de nour trecător. ALECSANDRI, T. II 169.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Cauza, motivarea unei acțiuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: motiv temei attach_file un exemplu
    exemple
    • Șterge-ți ochii, nu mai plînge!... A fost crudă-nvinuirea, A fost crudă și nedreaptă, fără razem, fără fond. EMINESCU, O. I 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

rezema răzima rezăma

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) așeza astfel încât să fie susținut de ceva; a (se) sprijini, a (se) propti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: propti sprijini attach_file 9 exemple
    exemple
    • Cristina apucă scara ș-o răzimă iar la gura podului. SADOVEANU, O. VIII 228.
      surse: DLRLC
    • Mai trebuindu-i încă și două furci, ca să razime frigarea, au căutat niște crenguțe. DRĂGHICI, R. 69.
      surse: DLRLC
    • figurat În zadar te-ai fi silit să-ți razimi ochiul pe lunecarea sclipitoare a undelor. HOGAȘ, M. N. 218.
      surse: DLRLC
    • Rezemă capul de perete. DELAVRANCEA, H. T. 142.
      surse: DLRLC
    • Își ridică fruntea rezemîndu-și palmele pe genunchi. CARAGIALE, O. III 70.
      surse: DLRLC
    • Cum ea pe coate-și răzima Visînd ale ei tîmple, De dorul lui și inima Și sufletu-i se împle. EMINESCU, O. I 167.
      surse: DLRLC
    • Mama Anghelina se rezemase de sobă, cu mîna la gură. SADOVEANU, N. F. 16.
      surse: DLRLC
    • Își alese un loc singuratic și depărtat de orice pom și de ziduri, astfel ca să n-aibă de ce se rezema. ISPIRESCU, L. 73.
      surse: DLRLC
    • Abu-Hasan, rezemîndu-se pe umărul robului, sui treptele și se așeză în tron. CARAGIALE, O. III 70.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie tranzitiv familiar A rezema pereții (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Dragile mele de fete Cum razimă cel perete! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 448.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A se întemeia, a se baza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: baza întemeia attach_file 2 exemple
    exemple
    • Rezemat pe cunoștințele geografice ale Pisicuții, urcam în pas de voie și fără grijă suișul. HOGAȘ, M. N. 157.
      surse: DLRLC
    • Toată nădejdea lui se răzima pe întoarcerea tinerilor. CARAGIALE, O. III 39.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: reazim, razim.
    surse: DLRLC

etimologie: