3 intrări

47 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÁSĂ2, rase, s. f. Haină de postav, largă și lungă până la călcâie, pe care o poartă preoții, călugării și călugărițele pe deasupra îmbrăcămintei. – Din sl. rasa.

RÁSĂ2, rase, s. f. Haină de postav, largă și lungă până la călcâie, pe care o poartă preoții, călugării și călugărițele pe deasupra îmbrăcămintei. – Din sl. rasa.

RÁSĂ1, rase, s. f. 1. Grup de indivizi aparținând aceleiași specii de microorganisme, plante, animale, cu caractere comune, constante, conservate ereditar, care se deosebesc de alte varietăți din aceeași specie prin anumite caractere specifice. ◊ Loc. adj. De rasă = de soi, bun; select. 2. Fiecare dintre grupurile biologice de populații, caracterizate prin culoarea părului, a pielii și prin alte particularități exterioare. – Din fr. race, germ. Rasse.

ra2 sf [At: PRAV. 298 / Pl: ~se, (înv) răși / E: slv paca] Haină (neagră) largă și lungă până la călcâie, pe care o poartă preoții, călugării și călugărițele pe deasupra îmbrăcămintei.

ra1 sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~se / E: fr race, ger Rasse] 1 Fiecare dintre grupurile biologice de populații, caracterizate prin culoarea părului, a pielii și prin alte particularități exterioare. 2 (Imp) Neam. 3 Grup de indivizi aparținând aceleiași specii de microorganisme, plante sau animale, cu caractere comune, constante, conservate ereditar, care se deosebesc de alte varietăți din aceeași specie prin anumite caractere specifice. 4 Fel (2). 5 Valoare. 6 (Îla) De ~ Select. 7 (Îal) De soi bun. 8 Specie.

RÁSĂ1, rase, s. f. 1. Grup de indivizi aparținând aceleiași specii de microorganisme, plante, animale, cu caractere comune, constante, conservate ereditar, care se deosebesc de alte varietăți din aceeași specie prin anumite caractere specifice. ◊ De rasă = de soi, bun: select. 2. Fiecare dintre grupurile biologice de populații, caracterizate prin culoarea părului, a pielii și prin alte particularități exterioare. – Din fr. race, germ. Rasse.

RÁSĂ1, rase, s. f. 1. Varietate de animale care se deosebește de alte varietăți din aceeași specie prin anumite caractere (adesea obținute prin eforturile omului, cu scopul de a se ajunge la noi tipuri, care să aducă mai mult folos). Creșterea porcinelor se va orienta în direcția măririi efectivelor din rasele pentru grăsime și din rasele mixte (carne și grăsime). SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859. ◊ Loc. adj. De rasă = de soi bun. (Ironic) Veronescu făcea parte dintre acei luptători de rasă care sînt veșnic în tabăra guvernului. VLAHUȚĂ, O. A. III 6. ◊ Rasă fiziologică = varietate a unei specii de microorganisme patogene care se deosebește de alte varietăți prin caracterele ei fiziologice (în special prin specia plantei pe care o atacă). Desigur că cunoașterea raselor fiziologice dintr-o regiune este necesară selecționatorului în căutarea de soiuri de grîu rezistente la rugină. SĂVULESCU, M. U. I 169. 2. Fiecare dintre grupurile biologice de oameni, formate din cele mai vechi timpuri ale preistoriei și caracterizate prin culoarea pielii, aspectele părului și alte particularități exterioare, care nu contrazic unitatea biologică a întregii omeniri și nu constituie un criteriu științific pentru diferențierea ei în grupări sociale. Culoarea pielei variază după rasă, de la alb-deschis pînă la negru-închis. NICOLAU-MAISLER, D. V. 28. Îi făcuse o impresie ciudată mica vietate de altă rasă, fetița cea neagră, cu ochii albi. BART, E. 382. Alții înțeleg prin pesimism o boală care bîntuie toate rasele, toate civilizațiile. GHEREA, ST. CR. I 53.

RÁSĂ2, rase, s. f. Haină de postav, largă și lungă pînă la călcîie, pe care o poartă călugării și călugărițele pe deasupra îmbrăcămintei. [Călugărul] mă privi smerit și sfios, strîngîndu-și îngrijit, cu degete aspre... rasa la piept. HOGAȘ, M. N. 112. Diaconul... îmbrăcat într-o rasă de satin... ieși din casă. CONTEMPORANUL, III 653. [Lăpușneanul] se văzu coperit cu o rasă. NEGRUZZI, S. I 160.

RÁSĂ s.f. 1. Varietate a unei specii de animale domestice deosebită de alte varietăți ale aceleiași specii și ale cărei caractere distinctive se transmit de la o generație la alta; soi. ♦ De rasă = de soi bun; select. 2. Grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, având drept caractere distinctive culoarea pielii și a părului, trăsăturile feței etc., particularități care nu contrazic unitatea biologică a întregii omeniri și nu constituie un criteriu științific pentru diferențierea ei în grupări sociale. [< fr. race, cf. it. razza, germ. Rasse].

RÁSĂ s. f. 1. grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, prin adaptarea îndelungată la mediul cosmogeografic și la condițiile istorice de viață economico-sociale, având drept caractere distinctive culoarea pielii, a părului, trăsăturile feței etc. 2. varietate de animale dintr-o aceeași specie, cu caractere distinctive; soi. (< fr. race, germ. Rasse)

RÁSĂ2 ~e f. Haină largă și lungă până la călcâie, purtată de preoți și de călugări pe deasupra îmbracămintei. /<sl. rasa

RÁSĂ1 ~e f. 1) biol. Categorie sistematică intermediară între specie și individ. 2) Ansamblu de organisme animale cu anumite trăsături ereditare comune; soi; specie. Cal de ~ arabă. 3) Grup etnic format pe un anumit teritoriu din cele mai vechi timpuri, unitar prin caractere ereditare comune (pigmentația pielii, forma capului, ochilor, nasului etc.). ~ mongoloidă. ~ europoidă. [G.-D. rasei] /<fr. race, germ. Rasse

1) rásă f., pl. e (vsl. rasa, haĭnă, haĭnă călugărească, bg. sîrb. pol. rut. rasa, rus. rĕasa, haĭnă preuțească saŭ călugărească, it. sp. raso, o stofă de mătase lustruită, mgr. ráson, haĭnă rasă, adică uzată de purtare, haĭnă călugărească, d. lat. rasus, rasa, ras, rasă. Haĭna lungă pe care o poartă pe deasupra călugăriĭ și preuțiĭ (gĭubea). V. rantie.

2) *rasă f., pl. e (fr. race, d. it. razza, cuv. de orig. nesigură, poate slav). Neam, familie: Româniĭ îs de rasă latină, acest copil descinde dintr’o rasă de muzicanțĭ. Varietate constantă care se păstrează din generațiune în generațiune: rasele umane (V. om). Iron. Categorie de oamenĭ care se ocupă cu acelașĭ lucru: rasa cămătarilor. Cal saŭ cîne de rasă, de bună rasă.

RAS2, -Ă, rași, -se, adj. 1. (Despre barbă, mustăți, păr) Tăiat de la rădăcină. ♦ (Despre persoane) Care nu poartă barbă (și mustăți); care este bărbierit; care are părul tăiat până la piele. ◊ Expr. (Fam.) C-o fi tunsă, c-o fi rasă = în sfârșit, după multă vorbă. 2. Curățat de stratul exterior prin frecare pe o răzătoare. 3. Întins, drept. ♦ (Adverbial) Foarte apropiat de o suprafață, atingând aproape o suprafață; tangențial. Zboară ras cu pământul. 4. Plin până la marginea de sus, foarte plin. – V. rade.

RAS2, -Ă, rași, -se, adj. 1. (Despre barbă, mustăți, păr) Tăiat de la rădăcină. ♦ (Despre persoane) Care nu poartă barbă (și mustăți); care este bărbierit; care are părul tăiat până la piele. ◊ Expr. (Fam.) C-o fi tunsă, c-o fi rasă = în sfârșit, după multă vorbă. 2. Curățat de stratul exterior prin frecare pe o răzătoare. 3. Întins, drept. ♦ (Adverbial) Foarte apropiat de o suprafață, atingând aproape o suprafață; tangențial. Zboară ras cu pământul. 4. Plin până la marginea de sus, foarte plin. – V. rade.

ras2, ra [At: ANON. CAR. / Pl: rași, ~e / E: rade] 1 a Care este curățat de stratul exterior prin răzuire Si: răzuit2. 2 a (D. legume, fructe) Curățat de stratul de deasupra (prin frecare pe răzătoare). 3 a (D. legume, fructe) Mărunțit pe râzătoare. 4 a (Înv; d. documente, cărți etc.) Care este șters. 5 a (D. barbă, mustăți, păr) Tăiat până la piele. 6-7 a (D. cap, față, pex, d. oameni) Care are barba și mustățile, părul etc. tăiate până la piele Si: bărbierit (1). 8 a (Îe) Ori tunsă, ori ~ă Într-un fel sau în altul. 9 a (Îe) ~, neras Indiferent cum. 10 a (Îe) Nici tuns, nici ~ În nici un fel. 11 a (Îe) Tu zici ~ă, ea zice tunsă sau unul zice tunsă, altul ~ă Se spune despre cei care nu se potrivesc în păreri și care nu sunt niciodată de acord. 12 a (Îe) A scăpa ~ A ieși bătut. 13 sfp (Îe) ~e, tunse Injurii. 14 a (D. pielea animalelor) Curățat de păr. 15 a (Fig; d. câmp) Cu iarba sau cu holdele tăiate Si: cosit (4), secerat. 16 a (D. terenuri) Neted. 17 av Atingând aproape o suprafață Si: razant. 19 a, av (De obicei îcr „plin”) Plin până la margini. 20 a, av (Reg) (Care este) la același nivel.

RAS2, -Ă, rași, -se, adj. 1. (Despre barbă, mustăți, păr) Tăiat pînă la piele. ♦ (Despre oameni, p. ext. despre capul, fața lor) Care nu poartă barbă (și mustăți); care este bărbierit; (urmat de determinări) care are părul tăiat pînă la piele. Bătu în palme și unul din servii rași pe cap întinse un covor pe iarbă. SADOVEANU, O. VII 70. Vine lîngă mine, cu figura lui lungă și rasă. CAMIL PETRESCU, U. N. 370. Veni și unul dintre ofițerii de punte. Spilcuit, ras proaspăt și pudrat. BART, S. M. 98. ◊ Expr. (Familiar) C-o fi tunsă, c-o fi rasă = ba că-i una, ba că-i alta, că e laie, că-i bălaie; în sfîrșit, după multă vorbă. Tura-vura, c-o fi tunsă, c-o fi rasă, l-a pus pe Galibardi de i-a botezat un copil. CARAGIALE, O. I 91. ♦ Fig. (Despre cîmp) Cu iarba sau holdele tăiate; cosit, secerat. Iată vin cosașii veseli... Sub a lor coasă, Cîmpul ras rămîne verde, ca o apă luminoasă. ALECSANDRI, P. III 68. 2. (Despre legume, fructe) Curățat de stratul exterior prin frecarea pe o răzătoare. Lămîie rasă. ♦ Fărîmițat prin frecarea pe răzătoare, pînă se transformă în pulbere sau în bucățele mici, utile. Șocolată rasă.Dintr-o ridiche patru feluri de mîncare se fac: rasă și nerasă, cute și felii. PANN, la CADE. 3. (Despre terenuri) Neted, șes. Privește! S-a dus monotonia cîmpului ras. De-aici încolo... altă vedere ți se deschide. VLAHUȚĂ, O. A. III 32. ♦ (Adverbial) Atingînd ușor o suprafață. Prepelița zboară ras cu pămîntul. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE. 4. (Despre recipiente, adesea în corelație cu plin) Plin pînă la marginea de sus, foarte plin. Paparudă-rudă Vino de mă udă... Cu găleata plină, Ploile să vină, Cu găleata rasă, Ploile să varsă. ȘEZ. I 155. Șăde Stanciu-n cap de masă, Cu vedrița plină rasă. SEVASTOS, C. 299.

RAS s.m. Înalt titlu nobiliar militar în Etiopia, rezervat, de regulă, căpeteniilor de provincii istorice. [Pl. rași. / < fr., ar. ras].

RAS s. m. înalt titlu nobiliar militar în Etiopia, rezervat căpeteniilor de provincii istorice. (< fr. ras)

RASÁ1 vb. refl. (despre vin, șampanie) a se așeza, a se limpezi. (< fr. rasseoir)

TÁBULA RÁSA loc. s. expresie folosită pentru a caracteriza starea inițială a psihicului copilului, afirmând că omul nu are nici un fel de idei sau principii înnăscute. ◊ a face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei pentru a adopta altele. (< lat. tabula rasa)

arată toate definițiile

Intrare: rasă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ra
  • rasa
plural
  • rase
  • rasele
genitiv-dativ singular
  • rase
  • rasei
plural
  • rase
  • raselor
vocativ singular
plural
Intrare: ras (adj.)
ras (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ras
  • rasul
  • rasu‑
  • ra
  • rasa
plural
  • rași
  • rașii
  • rase
  • rasele
genitiv-dativ singular
  • ras
  • rasului
  • rase
  • rasei
plural
  • rași
  • rașilor
  • rase
  • raselor
vocativ singular
plural
Intrare: rasa (vb.)
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rasa
  • rasare
  • rasat
  • rasatu‑
  • rasând
  • rasându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • rasea
(să)
  • raseze
  • rasa
  • rasă
  • rasase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • rasea
(să)
  • raseze
  • rasau
  • rasa
  • rasaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)