3 intrări
19 definiții

Explicative DEX

RĂGĂLIE, răgălii, s. f. (Reg.) Îngrămădire de rădăcini noduroase de plante sau de arbori pe malul apelor curgătoare, care servește ca ascunzătoare pentru pești; p. gener. îngrămădire de lemne, bușteni, crengi etc. aduse de apă și oprite la cotitura unei ape curgătoare, formând un fel de stăvilar. ♦ Rădăcină ieșită din pământ a unui copac doborât de vânt. – Et. nec.

RĂGĂLIE, răgălii, s. f. (Reg.) Îngrămădire de rădăcini noduroase de plante sau de arbori pe malul apelor curgătoare, care servește ca ascunzătoare pentru pești; p. gener. îngrămădire de lemne, bușteni, crengi etc. aduse de apă și oprite la cotitura unei ape curgătoare, formând un fel de stăvilar. ♦ Rădăcină ieșită din pământ a unui copac doborât de vânt. – Et. nec.

răgălie sf [At: DOSOFTEI, V. S. febr. 81r/8 / V: (reg) ~ărie / Pl: ~ii / E: nct] 1 Rădăcină ieșită din pământ a plantelor (mai ales a copacilor), smulsă de vânt, de apă etc. Si: (reg) răgățână, radină (1). 2 Desiș de rădăcini ieșite din malul apelor curgătoare. 3 Îngrămădire de lemne, crengi, vreascuri etc. aduse de apă pe malul unui râu Si: (reg) radină (2). 4 (Reg) Pir (Agropyrum reppeus). 5 (Reg) Cartof stricat. 6 (Reg; dep) Om mic de statură.

răgărie sf vz răgălie

RĂGĂLIE, răgălii, s. f. Desiș format, la cotitura sau pe malul unei ape curgătoare, de rădăcinile noduroase ale copacilor sau de o îngrămădire de lemne, bușteni, vreascuri aduse de șuvoaie; radină. E un mal cu radină sau răgălie, adică cu rădăcini de sălcii, plopi sau arini, în care se adăpostește peștele. ANTIPA, P. 144.

RĂGĂLI/E ~i f. 1) Desiș de rădăcini, ieșite la malul apelor curgătoare. 2) Îngrămădire de vreascuri, de lemne etc., aduse de ape. /Orig. nec.

răgălie f. pl. buturugi aduse de rîuri și lăsate pe prundiș. [Vechiu-rom. răgălie, rădăcină: origină necunoscută].

răgălíe, răgățînă, sud. f., pl. ĭ (cp. cu vsl. rogatŭ, cornut). Buturugă saŭ rădăcină de salcie orĭ de alt copac adusă de rîŭ saŭ dezgropată de oamenĭ ca s’o întrebuințeze ca combustibil. – Și rádină.

Ortografice DOOM

răgălie (reg.) s. f., art. răgălia, g.-d. art. răgăliei; pl. răgălii, art. răgăliile (desp. -li-i-)

răgălie (reg.) s. f., art. răgălia, g.-d. art. răgăliei; pl. răgălii, art. răgăliile

răgălie s. f., art. răgălia, g.-d. art. răgăliei; pl. răgălii, art. răgăliile

Enciclopedice

Răgan, Răgă/nești, -ila, -lie, -u v. Drag V 3-5.

Sinonime

RĂGĂLIE s. v. pir.

RĂGĂLIE s. (reg.) răgățână, (Olt.) radină. (~ formată pe malul unui râu.)

răgălie s. v. PIR.

RĂGĂLIE s. (reg.) răgățînă, (Olt.) radină. (~ formată pe malul unui rîu.)

Arhaisme și regionalisme

ragalíe, ragalii, (răgălie), s.f. (reg.) 1. Rădăcină de salcie. 2. (pl.) Vreascuri aduse de apă. – Et. nec. (MDA).

ragalie, ragalii, (răgălie), s.f. – (reg.) 1. Rădăcină de salcie (Faiciuc, 1998; Dragomirești). 2. Vreascuri aduse de apă. – Et. nec. (Șăineanu, DEX, MDA).

ragalie, -i, s.f. – Rădăcină de salcie (Faiciuc 1998). – Et. nec.

răgălíe, s.f. v. ragalie („vreasc”).

Intrare: ragalie
ragalie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: răgălie
răgălie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răgălie
  • răgălia
plural
  • răgălii
  • răgăliile
genitiv-dativ singular
  • răgălii
  • răgăliei
plural
  • răgălii
  • răgăliilor
vocativ singular
plural
răgărie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Răgălie
Răgălie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Răgălie
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răgălie, răgăliisubstantiv feminin

  • 1. regional Îngrămădire de rădăcini noduroase de plante sau de arbori pe malul apelor curgătoare, care servește ca ascunzătoare pentru pești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E un mal cu radină sau răgălie, adică cu rădăcini de sălcii, plopi sau arini, în care se adăpostește peștele. ANTIPA, P. 144. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Îngrămădire de lemne, bușteni, crengi etc. aduse de apă și oprite la cotitura unei ape curgătoare, formând un fel de stăvilar. DEX '09
    • 1.2. Rădăcină ieșită din pământ a unui copac doborât de vânt. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.