RĂGĂLIE, răgălii, s. f. Desiș format, la cotitura sau pe malul unei ape curgătoare, de rădăcinile noduroase ale copacilor sau de o îngrămădire de lemne, bușteni, vreascuri aduse de șuvoaie; radină. E un mal cu radină sau răgălie, adică cu rădăcini de sălcii, plopi sau arini, în care se adăpostește peștele. ANTIPA, P. 144.