răgălie sf [At: DOSOFTEI, V. S. febr. 81^r/8 / V: (reg) ~ărie / Pl: ~ii / E: nct] 1 Rădăcină ieșită din pământ a plantelor (mai ales a copacilor), smulsă de vânt, de apă etc. Si: (reg) răgățână, radină (1). 2 Desiș de rădăcini ieșite din malul apelor curgătoare. 3 Îngrămădire de lemne, crengi, vreascuri etc. aduse de apă pe malul unui râu Si: (reg) radină (2). 4 (Reg) Pir (Agropyrum reppeus). 5 (Reg) Cartof stricat. 6 (Reg; dep) Om mic de statură.