RAFINĂRIE, rafinării, s. f. Instalație sau întreprindere în care se face rafinarea unor produse; spec. unitate industrială în care se prelucrează țițeiul. – Din fr. raffinerie, germ. Raffinerie.

rafinare sf [At: I. NAT. 21 / V: (înv) ~fen~ / S și: (înv) raffinare / Pl: ~nări / E: rafina] 1 Proces tehnologic prin care se îndepărtează impuritățile dintr-o substanță, dintr-un produs etc. Si: rafinaj (1). 2 Tratament al pastei de hârtie executat, de obicei, cu ajutorul rafinoarelor cu piatră, după procesul de fierbere Si: rafinaj (2). 3 (Fig) Rafinament (1).

rafinărie sf [At: IC. LUM. (1840), 99²/29 / V: (înv) ~ner~, răfen~ / S și: (înv) raffinărie / Pl: ~ii / E: fr raffinerie, ger Raffinerie] 1 Instalație în care se face rafinarea (1) unor produse. 2 (Spc) Unitate industrială în care se face prelucrarea țițeiului pentru obținerea de produse petroliere.

rafinerie sf vz rafinărie

răfenare sf vz rafinare

răfenărie sf vz rafinărie

RAFINĂRIE, rafinării, s. f. Instalație sau întreprindere în care se face rafinarea unor produse; (p. spec.) unitate industrială în care se prelucrează țițeiul. – Din fr. raffinerie, germ. Raffinerie.

RAFINARE, rafinări, s. f. 1. Acțiunea de a rafina; curățirea unui produs de materiile străine pe care le conține. Rafinarea alcoolului. 2. Fig. Perfecționare, subțiere a gustului sau a simțirii cuiva; rafinament. Mai întîi o rafinare cerebrală trecută prin ereditate de la o generație la alta. IBRĂILEANU, SP. CR. 31. N-a ajuns pe Eminescu, n-are fineța și rafinarea acestuia. GHEREA, ST. CR. III 403.

RAFINĂRIE, rafinării, s. f. Instalație sau fabrică în care se face rafinarea unor produse. V. distilerie. Rafinărie de zahăr. ♦ (De obicei determinat prin «petrolieră» sau «de petrol») Unitate industrială în care se face prelucrarea țițeiului, pentru obținerea de produse petroliere. Țițeiul extras... e pompat peste dealuri, spre marile rafinării. BOGZA, A. Î. 30.

RAFINARE s.f. Acțiunea de a (se) rafina și rezultatul ei; rafinaj. ♦ Operația de defibrare fină a pastei din fibre de lemn pentru a obține un grad de măcinare mai ridicat. [< rafina].

RAFINĂRIE s.f. Instalație, întreprindere pentru rafinarea anumitor produse (petrol, zahăr etc.). [Gen. -iei. / cf. fr. raffinerie].

RAFINARE s. f. 1. acțiunea de a (se) rafina; rafinaj. 2. operația de defibrare fină a pastei din fibre de lemn pentru a obține un grad de măcinare mai ridicat. (< rafina)

RAFINĂRIE s. f. instalație, fabrică pentru rafinarea anumitor produse. (< fr. raffinerie, germ. Raffinerie)

RAFINĂRIE ~i f. 1) Întreprindere industrială sau secție într-o întreprindere în care se rafinează anumite produse. 2) Unitate industrială în care se prelucrează petrolul. [G.-D. rafinăriei] /<fr. raffinerie, germ. Raffinerie

rafinare f. 1. acțiunea de a rafina (zahăr, metale); 2. fig. fineță exagerată.

rafinărie f. 1. loc de rafinat zahăr; 2. fig. rafinare: rafinăriile vieții.

*rafineríe și -ăríe f. (fr. raffinerie. Cp. cu loterie). Locu unde se rafinează zahăru, petrolu și alte mărfurĭ. Fig. Fineță, delicateță; rafinerie de gust, de lux. Rafinerie de cruzime, cruzime plină de răutate, cruzime scornitoare de chinurĭ.

rafinare s. f., g.-d. art. rafinării; pl. rafinări

rafinărie s. f., art. rafinăria, g.-d. art. rafinăriei; pl. rafinării, art. rafinăriile (desp. -ri-i-)

rafinare s. f., g.-d. art. rafinării; pl. rafinări

rafinărie s. f., art. rafinăria, g.-d. art. rafinăriei; pl. rafinării, art. rafinăriile

rafinare s. f., g.-d. art. rafinării; pl. rafinări

rafinărie s. f., art. rafinăria, g.-d. art. rafinăriei; pl. rafinării, art. rafinăriile

rafinărie

rafinărie, -riei gen. a.

RAFINÁRE (< rafina) s. f. 1. Proces tehnologic prin care se îndepărtează impuritățile din unele substanțe (alcool, uleiuri, zahăr, produse petroliere etc.), în scopul îmbunătățirii calității lor, folosind diferite metode (distilare fracționară, tratare cu agenți chimici, cu absorbanți, cu solvenți selectivi etc.). R. metalelor se face, în general, prin electroliză (ex. r. electrolitică a cuprului, a argintului etc.) și are loc după afinare. 2. (IND. HÂRTIEI) Tratament mecanic al pastei de hârtie, al semicelulozei etc., executat de obicei cu ajutorul rafinoarelor cu piatră după procesul de fierbere.

RAFINĂRÍE (<) fr. Instalație sau fabrică în care se face rafinarea petrolului. ◊ R. de petrol = unitate industrială în care se prelucrează țițeiul. Denumire impropriei, deoarece procesul de rafinare reprezintă numai unul dintre procesele tehnologice efectuate într-o r. de p. Prima r. de p. din România a fost aceea a lui Theodor Mehedințeanu de la Râfov, lângă Ploiești, care a intrat în funcțiune în 1857.

RAFINARE s. 1. v. stilare. 2. finețe, rafinament, subtilitate. (~ nuanțelor stilistice.)

RAFINARE s. 1. cultivare, stilare, (fig.) cioplire, cizelare, șlefuire. (~ exprimării; ~ în comportare.) 2. finețe, rafinament, subtilitate. (~ nuanțelor stilistice.)