11 definiții pentru subtilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBTILITÁTE, (2) subtilități, s. f. 1. Însușirea de a fi subtil. 2. Raționament, judecată, enunț subtil, greu de înțeles, care face distincții foarte fine și adesea excesive, inutile. – Din fr. subtilité, lat. subtilitas, -atis.

SUBTILITÁTE, (2) subtilități, s. f. 1. Însușirea de a fi subtil. 2. Raționament, judecată, enunț subtil, greu de înțeles, care face distincții foarte fine și adesea excesive, inutile. – Din fr. subtilité, lat. subtilitas, -atis.

SUBTILITÁTE, (2) subtilități, s. f. 1. Însușirea de a fi subtil. 2. (Mai ales la pl.; adesea cu nuanță peiorativă) Raționament, judecată subtilă, greu de înțeles, care face distincții (prea) fine. Am oroare de exagerări, dar și de subtilități. Realitatea nu se ascunde sub fraze. C. PETRESCU, Î. II 88. Acum, cînd Ana îl dojenea ca pe un copil, conștiința lui vinovată căuta să se apere, se pierdea în subtilități care trăgeau afară o mulțime de nemulțumiri surde. VLAHUȚĂ, O. A. III 177. Lucruri mistice, subtilități metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet. EMINESCU, N. 36.

SUBTILITÁTE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este subtil. 2. (De obicei la pl.) Raționament, judecată subtilă. [Cf. fr. subtilité].

SUBTILITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este subtil. 2. (pl.) raționament, judecată subtilă. (< fr. subtilité, lat. subtilitas)

SUBTILITÁTE ~ăți f. 1) Caracter subtil. 2) (despre manifestări spirituale) Finețe exagerată. 3) Judecată sau gândire de o finețe excesivă. /<fr. subtilité

subtilitate f. 1. calitatea celor subtile; 2. fineță exagerată.

*subtilitáte f. (lat. subtilitas, -átis). Calitatea de a fi subtil: prea multă subtilitate strică într’o lucrare. Pl. Lucrurĭ subtile: a recurge la, a umbla cu subtilitățĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

subtilitáte s. f., g.-d. art. subtilitắții; (raționamente) pl. subtilitắți

subtilitáte s. f., g.-d. art. subtilității; (idei) pl. subtilități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBTILITÁTE s. 1. v. acuitate. 2. v. ingeniozitate. 3. v. finețe. 4. v. distincție.

SUBTILITATE s. 1. acuitate, agerime, clarviziune, pătrundere, perspicacitate, (livr.) sagacitate, (fam.) schepsis, (fig.) ascuțime. (~ spiritului.) 2. ingeniozitate, inventivitate, iscusință. (~ unui procedeu.) 3. finețe, rafinament, rafinare. (~ nuanțelor stilistice.) 4. distincție, eleganță, finețe, rafinament. (~ în comportări.)

Intrare: subtilitate
subtilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subtilitate
  • subtilitatea
plural
  • subtilități
  • subtilitățile
genitiv-dativ singular
  • subtilități
  • subtilității
plural
  • subtilități
  • subtilităților
vocativ singular
plural